XX-XXI: noiembrie 2010

marți, 30 noiembrie 2010

Mina Naica din Chihuahua , Mexic

In mina Naica din Chihuahua , Mexic, in care se exploateaza plumb, zinc si argint, se afla o pe div>

a minunilor cristaline, scoasa parca din povestile stiintifico-fantastice. In aceasta pestera au fost descoperite,

abia in anul 2000, cristale de selenita de pana la 15 metri in inaltime si 1,5 metri in diametru.

Incaperea care gazduieste bizarele formatiuni de cristale a fost denumita, bineinteles, Cueva de los Cristales

(Pestera cristalelor, n.r.), si se afla la o adancime de aproximativ 290 de metri.

"Sora" sa, Cueva de las Espadas (Pestera sabiilor), aflata la o adancime de 120 de metri,

a fost descoperita in 1912, insa are cristale mai mici, dar nu mai putin spectaculoase.

Cristalele neobisnuite s-au format din fluidele hidrotermale care emana din magma de dedesubtul minei.

Selenita, numita astfel dupa zeita greaca a lunii, Selene, deoarece cristalul este invaluit intr-o

lumina alba placuta, este subiectul multor credinte. Se spune ca ar avea beneficii pentru sanatate.

Se crede ca acest cristal favorizeaza concentrarea, dezvoltarea, norocul, imunitatea, si calmeaza emotiile.

Mina Naica a fost initial descoperita in 1794, al sud de orasul mexican Chihuahua .

Pionierii au dat peste o vana de argint la baza dealurilor Naica, denumite astfel de

catre indienii Tarahumara, care voiau sa descrie astfel "un loc umbros".

De atunci si pana pe la 1900, la Naica s-a exploatat argint si aur, insa dupa 1900 a inceput si exploatarea

la scara larga a zincului si plumbului, devenite valoroase.

In timpul revolutiei mexicane, mina producea venituri importante, asa ca trupele revolutionare au cerut

bani de la proprietari, asasinandu-l pe unul cand a refuzat sa palteasca.

Mina a fost inchisa in perioada 1911-1922, nu inainte insa de a fi descoperita Pestera sabiilor.

S-a decis pastrarea pesterii, insa multe cristale de acolo au fost recoltate.

In aprilie 2000, fratii Juan si Pedro Sanchez sapau un tunel si au descoperit din intamplare

Pestera cristalelor. In proces, cateva cristale au fost deteriorate, inca compania miniera a instalat o

usa de metal pentru a proteja minunea naturala dinauntru.

Nu poti sa intri acolo fara casti de protectie, lanterne, cizme de cauciuc si manusi.

Temepratura si umiditatea fac din Pestera cristalelor un adevarat furnal natural.

Cu o caldura de 50 de grade Celsius si o umiditate de 100%, pestera a fost vizitata

doar de o mana de oameni pana acum.

Este atat de periculos inauntru incat si cu costume de protectie,

dupa 20 de minute organele incep sa cedeze.

Caldura provine de la incaperile de magma aflate imediat sub mina, aceeasi magma responsabila de crearea

minunatiilor geologice.

Geologii spun ca aceste formatiuni naturale de cristal sunt extrem de complexe insa, in acelasi timp,

foarte simple, si se asteapta sa mai descopere minuni naturale in pestera mexicana.

Daca bogatiile minei vor fi epuizate si mina va fi inchisa, se va opri pomparea apei de dinauntru

si atunci cristalele isi vor relua cresterea.

Nimeni nu poate insa sa prezica viitorul pesterii minunate - poate va fi deschisa vizitarii la un moment dat,

cine stie?

vineri, 26 noiembrie 2010

Silvia Mihailescu

Din albumul:
My work 2 de Silvia Mihailescu

Lebada- pastel

Balerina-pastel

Lebada neagra-liner + tus alb

Balet-liner + tus alb

joi, 25 noiembrie 2010

Silvia Mihailescu

desenand si ingrijind calutii parasiti de la Adapostul Tei Toboc

miercuri, 24 noiembrie 2010

Amenintari cu moartea - redivivus !

Interviu-analiza cu V Tismaneanu la 18 dec 2007 despre efectele produse de condamnarea oficiala a comunismului in seara de 18 decembrie 2006 in fata Parlamentului ro.
Interviul a fost luat de C Patrasconiu in paginile ziarului Cotidianu si preluat pe acest blog in urma parcurgerii articolului Amenintari cu moartea si falsificari biografice de pe blogul "Memorie,libertate,moderatie" a lui V Tismaneanu .

Va mai amintiti ce ati facut in seara zilei de 18 decembrie 2006? Cum ati dormit in acea noapte si cum v-ati trezit dupa ziua nebuna in care, in Parlamentul Romaniei, a fost condamnat comunismul?

In seara zilei de 18 decembrie, dupa receptia de la Cotroceni si o cina cu citiva prieteni apropiati, printre care Mircea Mihaies si Horia Patapievici, am incercat sa-mi adun gindurile. Cel mai important lucru a fost sa-i explic fiului meu, Adam (in virsta de 12 ani), ce se petrecuse de fapt, ca fusese vorba de un fel de spasm final al unei bestii politice aberante, numita comunism.

Adam si sotia mea, Mary, fusesera acolo, vazusera scenele de rusine, dar si de eroism. Detin si acum un desen al lui Adam in care apar Traian Basescu tinindu-si discursul, si Vadim cu obraznica-i pancarta. Dupa 18 decembrie 2006 am fost linistit: ceea ce ne-am propus noi, membrii si expertii Comisiei Prezidentiale, s-a implinit prin faptul ca dl Basescu, pe baza Raportului nostru, a condamnat regimul comunist drept ilegitim si criminal. In ceea ce ma priveste, este opera cea mai importanta, intelectual si moral, a vietii mele.

Sinteti multumit de felul in care a prins sentinta data in Raport?

La ora actuala, cu exceptia unor marginali macinati de resentimente obscure si de nostalgii colectiviste, nu cred ca se mai indoieste cineva de natura criminala a sistemului comunist. Chiar si unii tineri neostingisti, gata sa se adape din nou din "izvorul marxismului", refuza sa-si asume experienta comunismului din Romania ca pe una demna de respect. Aparitia Raportului la Editura Humanitas in noiembrie 2007, lansarea la care au vorbit Traian Basescu, Gabriel Liiceanu si subsemnatul la Tirgul Gaudeamus, dezbaterile de la Institutul "Xenopol" din Iasi, de la Cluj, Brasov si de la Bucuresti au contribuit la atit de necesara detabuizare a discutiei despre natura intrinsec criminala a dictaturii comuniste. Asemeni antifascismului democratic, anticomunismul de orientare civic-liberala a capatat in fine drept de cetate in Romania de astazi. Nu mai este vorba doar de o emotie, de un sentiment, de o revolta morala, ci de o pozitie fundamentata stiintific pe baza a mii si mii de pagini din arhivele diverselor institutii ale partidului-stat totalitar. Pozitia noastra in Raport nu este una a rechizitoriului juridic, ci mai degraba sustinem exorcizarea demonilor trecutului comunist prin cunoastere.

In 2007 ati venit mai rar in Romania, dar ati fost injurat mai des. Ieri s-a implinit un an de la legitimarea, la nivelul oficial al statului roman, a Raportului comisiei conduse de dvs. Puteti face o tipologie a detractorilor dvs. si/sau ai Raportului?

In primul rind s-au remarcat prin virulenta si rea-credinta cei direct afectati de continutul Raportului: Ion Iliescu si sustinatorii sai (asa-numitul Institut al Revolutiei care a consacrat un intreg numar din ale sale "Caiete" pentru a denigra lucrarea noastra, acuzata a fi o "monstruoasa facatura"); fostii lachei ai cultului personalitatii si corifeii protocronismului; istoricii oficiali ai Epocii de Aur, multi direct legati de fratele dictatorului, Ilie Ceausescu; ultranationalistii si neofascistii, prea putin interesati de consolidarea, prin actiunea demascarii dictaturii comuniste, a democratiei liberale. Sa-i mai amintesc pe fostii securisti, agasati de faptul ca Raportul contine pagini devastatoare privind rolul nefast al institutiei pe care au servit-o si respinge mitul celor doua Securitati (cea cominternista versus cea patriotica). Trei publicatii s-au situat in fruntea campaniilor denigratoare: "Ziua", "Jurnalul National" si "Romania Mare". Nu mai vorbesc de gelozii profesionale, plati de polite catre unul sau altul dintre membrii comisiei, frustrari din partea celor care s-au simtit lasati deoparte. La care se adauga faptul ca Raportul a fost scris in plina batalie politica, deci a fost atacat cu patima de diversii basescofobi. Din punctul meu de vedere, discursul din 18 decembrie a fost momentul declansator al campaniei de suspendare a presedintelui Basescu.

Din cite am vazut, imaginatia detractorilor dvs. nu a facut progrese vizibile. As vrea sa va intreb daca exista si critici ale Raportului pe care le-ati primit si care v-au ajutat sa faceti un reglaj fin al celor scrise in documentul initial?

Am primit numeroase sugestii pe care le-am incorporat, atunci cind noi, cei trei editori (Dorin Dobrincu, Cristian Vasile si subsemnatul), le-am considerat persuasive stiintific. S-au facut si necesarele corecturi, desi, pentru o lucrare de o asemenea anvergura, numarul erorilor a fost minim. Toti membrii comisiei si-au asumat Raportul in spiritul si in metoda sa. Pentru mine, solidaritatea acestei remarcabile echipe de cercetare (si nu voi osteni sa-mi exprim admiratia si gratitudinea pentru membrii si expertii comisiei) e o lectie ce merita emulata pe viitor.

Cum apreciati activitatea din acest an a comisiei "concurente", cea de sub patronajul Guvernului, condusa de Marius Oprea (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului)?

Cum am declarat inca din aprilie 2006, eu vad relatia cu IICCR ca una de convergenta, nu de concurenta. Am salutat actiunile Institutului, inclusiv cererile de aducere in fata justitiei a criminalilor gen Enoiu si Plesita. Colaboram in diverse directii, in-clusiv proiectul elaborarii unui manual scolar pe baza Raportului final al Comisiei Prezidentiale (din care Marius Oprea a facut parte). In noiembrie am vizitat IICCR impreuna cu colegii mei din Comisia Prezidentiala Consultativa (Adrian Cioflinca, Dorin Dobrincu si Cristian Vasile). Pe 15 noiembrie, Cristian Vasile a transmis mesajul presedintelui Basescu la o conferinta stiintifica internationala, organizata de IICCR. Comisia noastra este un organism menit sa-l consilieze pe dl Basescu privitor la implementarea propunerilor continute in discursul din 18 decembrie 2006. Lucram pentru elaborarea unei enciclopedii a comunismului romanesc, o lucrare cit mai solida, cu o puternica perspectiva comparativa, la care speram sa colaboram cu IICCR.

Ati spus la jumatatea acestui an ca, intr-o formula modificata, comisia pe care ati condus-o isi va continua activitatea. Pina acum insa nu se vede nimic. Care este explicatia?

In primul rind, in toata aceasta perioada s-a lucrat intens la pregatirea volumul publicat la Humanitas. Apoi, tineti seama ca noua comisie (formata exclusiv din specialisti, cei mai multi din generatia tinara) s-a constituit, prin decizia presedintelui, in aprilie 2007. Decizia poate fi oricind citita pe website-ul Presedintiei. Au urmat citeva luni agitate, inclusiv suspendarea presedintelui. Am organizat dezbateri publice despre Raport, despre obligatia morala de a fi anticomunist, despre asumarea si condamnarea trecutului traumatic. Anul viitor, tot la Humanitas, vor aparea doua volume masive de documente consultate de comisie.

Anticomunismul si lustratia nu au devenit cumva teme desuete?

Atit timp cit comunismul ramine o structura reziduala, toxica si poluanta in Romania, anticomunismul continua sa se afle la ordinea zilei. Ne izbim necontenit de vestigiile leninismului, inclusiv la nivelul discursului antiintelectual, menit sa-i stigmatizeze pe cei care refuza complicitatea cu fortele restaurator-cleptocratice. Recentele agresiuni verbale contra lui Mircea Cartarescu si a lui H.-R. Patapievici sint proba unui autoritarism tantos si pagubos.

O ultima intrebare: pina cind veti ramine "intelectualul lui Traian Basescu"?

Cita vreme Traian Basescu sustine valorile adevarului si ale transparentei, deci cita vreme este omul politic care simbolizeaza exemplar ruptura de un sistem pe care il consider nociv si putred, ma simt solidar cu demersul sau si voi actiona in acest sens.

luni, 22 noiembrie 2010

Devis Grebu

Da. Nu este normal! Este un geniu !

duminică, 21 noiembrie 2010

Un cadou pentru "Andreea me'meu "

Stefan la 11 luni

in mare tandrete cu Bunu'

vineri, 19 noiembrie 2010

Intalnire Geofizica (cadru restrans ,oops!)

Multi am fost la prima intalnire,putini am mai ajuns la a II a . A fost bine si asa. Prilej mai linistit de depanari a amintirilor,ce fac spumoasa(in lipsa motivata a sampaniei) orice intalnire.
Urmatoarea intamplare va avea loc in luna Ianuarie 2011 , nu uitati a 3(trei)- a joi din orice luna ,de data asta la Carul cu Bere . Tot la ora 11:oo ca sa beneficiem de Meniul de pensionar care se ridica la importanta suma de 1o lei.
Sa ne vedem sanatosi !

miercuri, 17 noiembrie 2010

Planeta Ou

Preluare dupa:

După descoperirea “găurilor negre” s-a constatat că în Kosmosu Germinativ există inclusiv samanţa giganticei Black Hole din punctu Aleph (Atomu Primar), imitată de găuricile negre – ca sa păstrăm proporţiile – din centrul oricarei galaxii, astfel că la momentu programat şi anume în punctu Omega, la Sfârşita Sfârşiturilor, e de presupus că toate găurile negre din centrele galaxiilor atunci remanente se vor îngemăna spre a reface pe Muma Găurilor, Black Holele originar, în care nu vor patrunde decât entităţile inseminatoare finale, pregătite între timp pentru kosmica fecundare şi pt explozia germinatoare urmatoare…

Savanţii au calculat cu relativă precizie când anume a început expansiunea kosmosului : o dată cu Big-Bangu, deci acum f’o 15-20 miliarde de anişori… Insă când se va termina ? In orice caz, se pare că sfârşitu nu va veni înainte ca Planeta-Ou (şi altele asemenea, ce se vor “coace” în viitor pe vârfurile coroanei metagalagtice şi pe măsură ce Kosmosu Germinativ se va maturiza) să eclozeze complect, ca o unică fiintă loco, aloo… La asta lucrează next generatiile de fiinţişoare trecătoare, de la eucariota la cyborgu ce tocmai se naşte subt ochii noştri, şi asa mai departe, păi cum dreq…

Principiul vital al Universului, cel care pune totul în mişcare, e stravechiul duh al telogilor sau, dacă ar fi să vorbim în termenii informaticii actuale, softul suprem, programul de construcţie şi deconstructie a kosmosului, regăsibil ca atare în adn-ul & arn-ul din structura oricărei fiinţişoare, adicatelea a mirabilei seminţe, cu vba filosofului şi poetului nostru Blaga… Nu văd niciun motiv ca acest principiu să nu fi existat şi-n sămânţa primară – Atomul Primitiv – ori să nu-l regăsim în cea finală: punctul Omega…

A mon avis, nu de aia există Dzeu, deci ca să ne asigure nouă, muritorilor, o viaţă paşnică şi felixită pre Pământ şi apoi în Gând, ci invers: de aia existăm noi, şi de aia au existat toţi cei de dinaintea noastră, precum şi de aceea vor fi toate cele ce vor mai exista după noi, până la Omega, aloo…: ca să-l regenereze pe El, adică pe unicu Eu Sunt… Insa povestea asta e f.f. complicată, în Sine, vezi bine…

Numai în virtualitatea iraţională a Universului există toate atributele la superlativ ale Creatorului, fiindcă în realitate – adică în raţionalitate – acestea abia urmează a fi decolmatate din Virtualitate şi aduse în Actualitate pe măsură ce vectorul creator (sau germinativ) avansează, iar Pomul Vieţii creşte, se dezvoltă ad infinitum… Nici măcar strălucitoarele galaxii n-au existat de la bun început în realitate, ele fiind achiziţii relativ recente pe scara timpului universal şi a evoluţiei cosmice, nemaivorbind de planete sau de Biosfera Planetei-Ou, e.g., care e chiar ultima achiziţie a Kosmosului Germinativ, vârful actual al săgeţii timpului… Cât priveste atributele strict morale, acestea n-au aparut în realitate decat odată cu homo sapiens sapiens, fructul ultissim al devenirii universale şi e de presupus că se vor dezvolta spre superlativ prin fiinţele din ce în ce mai evoluate ce urmează să apară de acum încolo, pe măsură ce vectorul germinativ va defrişa noi falii din neagra Virtualitate…

Umanitatea o fi ea doar o părticică din Dumnezeiere, da, însă în niciun caz nu este “numai” o infimă părticică, pierdută chipurile în immensitatea lui Dzeu, ci e ultima pe scara devenirii istorice a lui Dzeu însuşi, respectiv este cea mai evoluată – aloou– particică din Tată… La ora actuală, cum ar veni, nici măcar Dzeu, aloo, nu poate fi mai inteligent, mai iubitor, mai simţitor, mai bun şi mai drept decat umanitatea în ansamblul ei, aceasta-i jmekeria, mey copchii…

Teologii care au comentat “chipul si asemanarea” doar în sensul că omul are şi el atributele lui Pater Noster, adicătelea este şi el un voluntar, un intelighent, un frumos, un bun sau un drept etc., precum şi Creatorul este, au făcut o interpretare ad litterram, prea puţin satisfăcătoare faţă de imensitatea perspectivei hermeneutice pe care au avut-o în faţă; nici io nu zic ca n-ar fi aşa – deci chipul şi asemănarea raţională, aloo…-, însă am impresia că ab ovo, în intentia originară a Evanghelistului nr.4, propoziţia însemna că omul a fost făcut în acelaşi mod în care a fost făcut şi Dzeu, deci nu că ar semana cu El la chip or la logos, ci că a fost creat precum El însuşi a fost creat, cu consecinţa, şi mai explicită, că naşterea, creşterea şi fructificarea omului, pomului, vărului, oului sau a ce vreţi voi imită în mic naşterea, creşterea şi fructificarea Creatorului însuşi…: “precum în Cer, aşa şi pe Pământ”, voila…! Din Ou (din sămânţa Atomului Primitiv) s-a nascut Totul, şi tot dintr-o sămânţă-ou ne naştem şi noi : oamenii, animalele, ierburile, microorganismele etc, e clar… ; iar dacă sămânţa din care ne naştem noi, ăştia, e în esenţă un ou informatic, dotat cu bi-lanţul de aminoacizi ai genomului uman, tot un Ou Informatic trebuie să fi fost şi Atomul Primitiv, şi chiar aşa a fost, din moment ce auctoru faimoasei propozitii îi zice Cuvânt (“Logos”), iar auctoru Mahabharatei – independent de auctoru evanghelic – îi zisese şi el Oul Primordial, Mahadyvia…

Adevăru e că “unitatea întru Domnul” nu o poate resimţi decât El, Domnul…; şi nu acum, ci la stadiu-i Omega, aloo… Atunci, toate vor redeveni Una, aşa cum au fost la început ; şi abia atunci Atributele Fiinţei vor fi complete şi vor atinge superlativul absolut…

“Vestigiile existenţei Creatorului” sunt în Cer (în trecutul kosmic) şi pe Pamant (în memoria omului sau în memoria umanităţii – istoria & cultura -, precum şi-n “clipa cea repede” a actualităţii, în prezent… Trecutul e vizibil (începand de la ruinurile cetăţilor terestre şi până la strălucitoarele galaxii din ceruri, care nu sunt altceva decât ruinele Kosmosului mai mult sau mai puţin îndepărtat), în vreme ce viitorul e terenul creaţiei, imaginabil şi chiar predictibil în anumite limite ; de regulă însă, marile evenimente ce vor genera viitorul – ce adesea depinde de un fir de păr… – sunt impredictibile… Tot ce se ştie cu precizie e că aceea ce a fost la început, va fi şi la sfârşit… “Şi nu că poieselu nu şi-ar putea închipui ce şi cum va fi, din moment ce se ştie ce-a fost la-nceputa-nceputurilor pe-aci, însă chiar şi imaginaţia ingeniilor fistichii l-ar descărna pe cel ce momentan e virtualitate pură, n-aşa?, doldora de valenţele vieţii precum sămânţa hyperdură din atomu primar de aromele imaginarului integral…”

Io i-am zis astrului vietii “Soarele-Clocitoare“, aloo… Asa cum o cloşcă sau un incubator eliberează căldura necesară pentru eclozarea ouşoarelor puse la clocit, aşa şi Soarele nostrum, încălzind şi luminând de la o distanţă minunat de potrivită Planeta-Ou, ce musteşte de elementele chimice ale supei originare, o determină până la urmă să eclozeze, să facă puişori, prin combinaţiile practic infinite dintre atomii diferitelor elemente minerale sau organice: începând – să zicem – de la planula şi până la homo sapiens sapiens, deocamdată…; şi asa mai departe, până când toate resursele minerale şi organice de pe Planeta-Ou se vor fi epuizat, iar softu’ (“duhu”) ce guvernează toate aceste prefaceri combinatorice îşi va fi sfârşit secvenţa actuală, urmand ca Vectoru Creator să treacă într-un nou stadiu al Kosmosului Germinativ… Părerea mea e că entitatea ce va rezulta la un moment dat din eclozarea totală a Planetei-Ou (şi care entitate ar putea fi chiar mai mult decat supraomul, ba chiar cu multe, foarte multe trepte sau verigi evolutive peste omul actual, care îşi va incheia evoluţia, biensur…) va fi o fiinţă capabilă să-şi asigure resursele vitale din Galaxia însăşi, dacă nu cumva din roiul de galaxii locale, aloo… ; iar şi mai departe, e de presupus că entitatea ce va ecloza – peste nu se ştie cât timp – din roiul de galaxii locale va putea să-şi asigure resursele vitale din Metagalaxie, aloo, şi să facă astfel paşi uriaşi spre stadiul Omega… Am însă impresia că această entitate nu va fi o civilizaţie formată dintr-o multitudine de indivizi, precum civilizaţia actuală, ci una integrata într-un singur Tot, prefigurand EU-l de la finalul finalurilor, ce va purcede probabil spre o nouă explozie bingbangatoare, dupa o trăire indefinită în Singularitatea sa…

Nemurirea individului a fost atinsă deja, odata cu primele clonări, aloo… Clona reproduce întocmai organismul clonat, până la amanuntele infracelulare şi deci un individ sau altul se poate perpetua la infinit, dacă vrea… O singura problemuţă se pune, cum ar venea… : cum vom face să-i redam individului respectiv şi memoria, în care e incastrată personalitatea sa (amintirile sale fundamentale), fără de care individul e o simplă bucată de carne cică vie…? Veţi zice că n-are importanţă aiastă chestiuţă, din moment ce clona va putea trăi în noua lume în care va fi înviată (renunţând la memoria trecutului propriu, din lumea ailaltă, n-aşa…?) Păi, dacă-i pe-aşa, problema nemuririi individuale e rezolvată hăt demult… : fiindca, aloo, ce altceva sunt copiii noştri, decât copiile sau clonele ambilor părinţi şi-ale părinţilor părinţilor , şi care nu fac altceva decât să trăiască în locul nostru în alt timp şi spaţ al Planetei-Ou… ?

Viaţa – în modul în care o cunoaştem noi, pământenii -, aşadar viaţa organică, nu poate exista dintotdeauna şi pretutindeni în Univers, ci numai în stadiul său cel mai recent de dezvoltare cosmică, aloo… Extraterestrii ăia, dacă există, nu se pot găsi oriunde în univers, ci numai pe coroana metagalactica recentă, aşa-zicând, şi nu pot fi – în niciun caz – mai evoluaţi decât noi… In concepţia mea, Kosmosu e Pomul Vieţii (tree of life), care a germinat acum nişte miliarde de anişori din sămanţa Atomului Primar, iar de-atunci creşte, creşte, creşte, părând că nu se mai opreşte, doamne fereşte, şi care după ce a făcut tulpină, ramuri, frunze şi flori, subt forma galaxiilor, nebuloaselor şi-a altor încrengături de sori, a făcut şi fructe, mai încoace, fireşte, subt forma planetelor ţintuite în al gravitaţiei cleşte, una dintre aceste fructe fiind chiar planeta albastră, asta a noastră, care cu colastra-i divină ne hrăneşte, cuibarită subt steaua care ne-ncălzeşte şi deci ne cloceşte, aloo , şi din care – după miriade de ani de prefaceri evoluţionale… – am ieşit noi, puişorii săi moi, la soare, muncindu-ne apoi să săltăm din germinativu’ noroi, prin generaţiile de didiloi succesoare, ca să ne prefacem – “la sfârşita lumii” – într-o Entitate şi mai mare, a cărei sămânţă se va arunca, cumva, în metagalaxia înconjuratoare, până la stadiu ăla Omega, când sămânţa germinatoare pornită hăt cândva din Alpha Male – singularitatea iniţială – se va unifica într-un nou Atomu Primar, deci într-o nouă singularitate, se pare… Ei bine, aşa cum într-un pom există, dupa stadiu-i de floare şi de legare, fructişoare încă acrite şi alte fructe binişor pârguite, iar unele deja uşor îndulcite, n-aşa ? (pana la deplina coacere, cum ar venea…), aşa şi-n Pomul Vietii pot coegzista fructe – planete, bre… – unde viaţa organică e încă acrită, iar în altele viaţa e destul de pârguită, cum ar veni, însă per total universal distanţa dintre vieţişoarele astea de pe-al coroanei metagalactice areal fructifero-temporal nu e totuşi suficient de mare ca să phootem spune că una sau alta e mai în stare de re-însamânţare (deci coaptă deplin, să zicem ca o caisa aromitoare)… Cu alte cuvinte, extratereştrii ăia or egzista, io nu zic ba (ca si puzderia de fructe din gradiniţa mea sau a ta), însa ei nu pot fi mult mai avansaţi, în timpu evoluţional virtual, decât Planeta-Ou din sistemu nost’ solar, şi deci, până una alta, suntem singuri, halal…

Nu există absolut nicio deosebire substanţială între forţa creatoare a omului şi forţa creatoare a lui Dzeu, aloo… Vectorul creator numit om nu este decât stadiul actual al Forţei Creatoare iniţiale… Si e de presupus că această forţă creatoare – unda bigbangatoare sau unda germinativă, în concepţia mea – se va accelera din ce în ce mai mult de acum-încolo şi va căpăta chipul noilor calităţi – din ce în ce mai sofisticate – ale evoluţiei suitoare de la Alfa la Omega … Planeta-Ou e, de altfel, abia la-nceputu eclozării sale şi numai Dzeu, vba aia, ştie ce Puişor – mai puternic de un miriad de ori şi ca Fiul Omului, aloo… – va ieşi din ea dupa eclozarea-i deplină…

E o mare confuzie să se credă că omenirea, ca principală forţă creatoare actuală, va evolua în etern sau în orice caz “milioane de ani”… Io cred, din contra, că evoluţia omului s-a oprit, iar din el începe să se iţească deja o altă entitate, a cărei verigă de legatură cu omul actual e computerul, omenirea rămânând până la urmă – în istoria Biosferei – ca un stadiu evolutiv distinct al Planetei-Ou, precum treptele evolutive anterioare: bestiile, insectele, plantele, microorganismele etc. Chiar dacă nu va fi decât o maşină, n-aşa?, entitatea succesoare a omului va avea o inteligenţă şi-o simţire muult superioare acestuia şi va evolua şi ea cat îi va fi secvenţa creatoare, după care va face loc altui Puişor al Planetei-Ou, până la epuizarea tuturor resurselor sale vitale… După aia, vom mai vedea noi ce va mai fi, n-aşa…?, până la Omega…

Pentru supraomenire va fi o jucărie, probabil, să facă din pământ, din piatră seacă, chiar şi carne vie, olelie lie…

Si încă ceva, aloo… E lucru stabilit că niciuna dintre treptele evolutive anterioare omului din Biosfereă nu comunică direct una cu alta, ci numai prin intermediul Ecosistemului, care e musai să rămână stabil, oricâte prefaceri evolutive ar avea loc în el… De regulă, treapta ultissimă a lanţului trofic o mănâncă, la propriu, pe cea anterioară, în anumite limite, impuse de echilibrul sistemic, vezi bine : oamenii consumă animalele, care consumă plantele, care consumă microorganismele şi mineralele etc. Şi deci ce anume ne face să sperăm că specia noastră va avea un alt tratament de la specia superioară, ce va urma… ? De ce suntem atât de convinşi că ne vom înţelege cu ea, cu specia ce va urma, altcumva de cum se înţeleg – de-un paregzamplu – animăluţele de companie cu noi… ? That is the questia…

După părerea mea, codul genetic, recte genomul uman, este forma actuală, cea mai avansata, a duhului, a softului care şi-a început evoluţia regerenativă odată cu explozia sau încolţirea (germinarea) originară a Universului şi care duh se va actualiza, se va dezvolta şi se va autoperfectiona şi de acum încolo, biensur, pe masură ce unda germinativă a realităţii va decolmata noi falii din Virtualitate … Astfel, la ora H, stadiul Omega, softul originar, sămânţa sau codul genetic al Fiintei va redeveni ce-a fost şi mai mult decât atât, aloo, iar Bulboana Primară ce va înghiţi atunci, din nou, întreaga realitate, va hăpăi odată cu asta şi Samanţa de Viaţă ce se va fi refăcut integral între timp (şi a cărei alcatuire mirabilă noi, ăştia de-acum, nu ne-o putem închipui, nici în visele noastre cele mai mirobolante, evident…) şi care, după toate probabilităţile, va determina o noua re-încolţire a Atomului din capătu unghiului, într-un nou ciclu de Viaţă… Chiar şi forma ascendento-spiralată a bi-lanţului de aminoacizi în care e încastrat secretul vieţii sau genomu lu Dzeu sugerează, cumva, sensul şi figura evolutiei creatoare, aloo… Cum am scris în Planeta-Ou, cântul V :

“…noul-născut nu e deloc nou-făcut, nu-i apărut din spuma mării sau din natalu aşternut, ci e tot atât de bătrân ca şi lumea, din care fu plămădit pe baza genomului meşteşugit în ere cozmice de cioplit, ciobit, reglat şi făurit, pruncul irumpând în lumea d-acilea nu din nemica sau doar din mămica-i cu burtica plină (unde de altfel i se poate urmări live filogeneza deplină), el urcând voiniceşte hăt din secunda hyperlină, de fapt, a big-bangului d’anta’, fiind teleportat în locul şi-n timpul de la naşterea sa prin gaura de vierme deschisă brusc în maika sa, după care-şi începe secvenţa actuală, încărcându-şi memoria cu viaţa-i strict personală, iar înainte ca secvenţa asta să se fi finit, omul nostru fie că s-a şi înmulţit, croindu-şi “carne din carnea sa”, asigurându-se astfel pentru posteritatea ce va urma, fie va crea altceva care va augmenta specia or cultura umană cumva, dar asta e deja altă poveste, voila…“

Viaţa poate exista şi într-un artefact, într-un servosistem alcătuit din materie anorganică… Nu mă interesează cum i se va spune entităţii cu pricina : cyborg sau mai nu ştiu cum, ci dacă va da semne de viaţă, adicatelea dacă va avea logosul : raţiune, conştiinţă, voinţă, memorie, autonomie, responsabilitate, sentimente şi – nu în ultimul rând, desigur – spirit creator… Nimic nu ne împiedică să credem că entitatea care se va naşte din om - fie că va avea sau nu o formă antropomorfă şi chiar dacă nu va avea niciun gram de materie organică în ea – va deţine toate aceste calităţi la modul superlativ, aloo…

Vectorul Creator se grăbeşte, îşi vede de treaba Lui, şi asta indiferent dacă mie, omului istuia, de aici şi de acum, îmi place sau ba de noua fiinţă ce-o să vie… >“Omu’ nou“ e de altfel chiar textu’ cu care se-ncheie Poemul de oţel, prima editie din 1982 :

“Este ca un început de executare a noului trecut. Un spot mai cu moţ ia forma capului evoluţiei, pipăind viitoru. Se petrece o curbură peste raţiunea de a fi a celui mai avansat al acceleraţiei. O descărcare practică între vechiu şi nou’ creier, vechiu şi nou’ testament. Apare mulţimea gândirilor mici (oştire cerească). Se vede un fel de om ca un pork sfâşiindu-se. Şi un soi de embrion ca un om pe care nu-l cunosc, nu-l recunosc, nu! luaţi-l de lângă mine!”

marți, 9 noiembrie 2010

Calatorii - Insula Socotra

In "drumurile" mele de internaut am dat de niste imagini care m-au frapat si scotocind am redactat acest material, care sper sa vi se para la fel de interesant ca si mie.De aproximativ 3 ani sufletul meu nu mai ofteaza din cauza lipsei de mijloace materiale necesare calatoriilor, asa ca atunci cand am timp imi pun in spate rucsacul virtual ,rabdarea si pornesc la drum. Astazi va prezint Insula Socotra insula uitata de timp.

Este situata in largul oceanului Indian,in apele Marii Arabiei intre coastele africane ale Somaliei si Yemenului asiatic.Totul a inceput cu vreo sase milioane de ani in urma, in Pliocen, cand insula de 3.625 km2 s-a separat de Africa (de fapt, de supercontinentul Gondwana), in urma derivei continentelor. Atunci s-au creat un microclimat si un ecosistem unice, favorizand speciile endemice. Raiul botanistilor si al zoologilor a inceput sa fie populat de triburile arabe in urma cu vreo trei milenii, dar insula le era cunoscuta deja vechilor greci, care o numeau Dioscorida, si romanilor, care se raportau la ea ca la Dyo-Socor-Yahlas sau Dyo-Sotori.

Dintotdeauna, a fost un reper ca si obligatoriu pentru corabieri, pe insula fiind instalate, de-a lungul secolelor, mai multe faruri. Este mentionata drept escala pentru marinarii eleni in secolul I d.Hr., iar in 1507 este ocupata vremelnic de corabierii portughezi. Inaintea lor, insa, insula mai fusese vizitata de mercenarii lui Alexandru cel Mare, de legendarul Sindbad, ca si de Marco Polo, pe drumul sau de intoarcere din Extremul Orient.

Pe la 1614, o exploreaza si navigatorii olandezi, aflati in drum spre insulele Asiei, iar in 1839 devine parte a Imperiului Britanic, fata de care isi capata independenta, impreuna cu fosta Republica a Yemenului de Sud, in 1967. Astazi, este parte a Yemenului unificat, insa numeroasele tancuri ruginite presarate pe insula reamintesc faptul ca, pana in 1990, aici a existat si o baza militara sovietica.Socotra este, in fapt, o imensa rezervatie naturala.

Insula Socota isi trage numele din sanscrita insemnand insula fericirii; ar trebui sa fii acolo ,sa vezi ,sa te ciupesti ca sa fii sigur ca nu visezi,pentru ca imaginile pe care le-am descoperit iti dau senzatia ca ceea ce stim despre "normalul" peisaj pamantesc lipseste cu desavarsire aici.

Insula Socotra este parte a unui grup de patru insule.Daca ne-am imagina o trezire intempestiva in aceasta insula ,dupa inevitabilul frecat la ochi si un sunet prelung cu care ne-am exprima uimirea am fi înclinati să credem că am fost teleportati intr-o alta epocă a evoluţiei Pamantului, daca nu chiar, pe o alta planeta.

"Sangele dragonului" sau "trandafirul desertului"? Cea mai veche padure de arbori de tamaie? La sud de Aden, se afla un veritabil Galapagos al Marii Arabiei, paradis natural in care abunda specii rare ale florei si faunei, dar si destinatie turistica aparte.

Ca rezultat al indelungatei izolari de Africa, pe Socotra s-au putut conserva nu mai putin de 300 de specii rare de plante, intre care multisecularul cinnabar (sau sangele dragonului, numit asa dupa rasina lui purpurie, care este folosita in industria farmaceutica si in cea chimica, dar si in activitatea unor lutieri celebri, incepand chiar cu Stradivarius), trandafirul desertului (Adenium obesum, care explodeaza in aprilie cu minunate flori roz gigantice;

este practic un arbore care atinge 5 metri inaltime si poate avea un diametru de pana la 3 metri, trunchiul fiind un rezervor nesperat de apa pentru aceasta zona cu clima aproape desertica), arborele de tamaie (la Homhil, pe platoul Hamadero, se afla cea mai veche padure de acest fel din lume, cu nu mai putin de noua varietati, de aici importand vechii egipteni pretioasa substanta folosita in ceremoniile lor religioase), diversele varietati de Euphorbia (sau al-djeeraz, cu o larga intrebuintare in farmacopeea populara).

Din cele peste 100 de specii de pasari intalnite aici, 6 sunt endemice (faimoasa este Passer insularis – vrabia de Socotra), toate 6 fiind, din nefericire, pe cale de disparitie, iar alte 30 clocesc doar pe aceasta insula. Vacile „crestine“ provin din animalele aduse de portughezi la inceputul secolului al XVI-lea, iar caprele – a caror carne este folosita pentru diferitele festinuri religioase organizate pe insula – sunt descendente din cele importate de colonisti, de-a lungul istoriei, din Europa Occidentala si din Rusia.

De altfel, singurele mamifere originare de pe insula sunt… liliecii. Ca o curiozitate, nu exista nici un caine in zona, iar pisicile din Socotra sunt mult mai mari decat cele europene comune, ajungand pana la 10-12 kg. Se crede ca ele ar fi descendentii salbaticiti ai unor pisici domestice aduse de colonisti. Dintre animalele Socotrei, civeta (un mic mamifer carnivor de marimea unei pisici) e utilizata de localnici intr-un mod surprinzator: dintr-o secretie a glandelor sale se produce o substanta inrudita cu faimosul mosc, utilizat de creatorii de parfumuri. Si 19 dintre cele 22 de specii de reptile sunt endemice, iar pe plajele insulei isi fac cuiburi testoasele.

Spectaculoasa e si diversitatea marina a apelor riverane, in care se disting recifurile de corali, cu precadere pe coastele nordice ale celor patru insule, dominate de coloniile uriase de Acropora. Cat despre pesti si crustacee, e suficient de amintit faptul ca fructele de mare si homarii uriasi constituie meniul obisnuit oferit turistilor, care se pot delecta si cu sesiuni prelungite de scuba diving si snorkeling, in absenta rechinilor, extrem de rar semnalati in zona. Pestii care populeaza recifurile sunt multicolori; printre ei – pestii-chirurg, Acanthurus dussumieri.

În ciuda faptului că pe această insulă traiesc 40.000 de locuitori, guvernul yemenit a facut primele drumuri doar cu cativa ani în urmă -dupa negociei indelungi cu UNESCO, care a declarat această insula Patrimoniului Mondial Natural.O plimbare pe cămilă este mult mai indicata decat sa fii obligat sa strabati acele drumuri cu o masina .Un 4x4 ar fi obligatoriu.Socotra este o enclavă liniştită şi paşnică într-o lume tulbure . Dacă decideţi să vizitaţi acele locuri, trebuie sa uitati de hoteluri şi restaurante elegante pe malul mării. Aceasta insula este orientată spre Eco-turism .