"...mai departe si neaparat-mai sus ! " -Devis Grebu

Am sa incerc o radiografiere, fara vreo pretentie persuasiva ,a omuui D Grebu ,asa cum l-am descoperit eu ,pe blogul Avepist,pt ca spre marea mea rusine,necitind "Cotidianul ",n-am avut posibilitatea a-l cunoaste mai devreme ,la cald ,cum se zice,astfel incat sa-i "simt" in real acuitatea liniilor,a culorii si a formelor ilustratiilor executate pt cotidianul in mare voga ,la vremea cand artistul si maestrul Devis Grebu a activat ca si editor- illustrator .
Plec in aceasta incursiune fara sa-mi propun vreun scenariu , ci la indemnul destul de lapidar al unui @anonim de pe blogul meu,care gasindu-mi ,ca bune,niste comentarii m-a indemnat sa nu le mai pun la subsoluri,unde nu le cauta nimeni ci "la vedere"
Fiind lipsita de curaj,pentruca simt ca-mi pun pe cap o palarie prea mare,iar inamici virtuali cunoscuti sau necunoscuti de-abia asteapta sa-mi vaneze stangaciile,n-am sa pornesc in aceasta aventura decat cu niste exemple "adunate" de unde am putut si eu (oops)fara a argumenta in vreun mod rational, afectiv, cronologic, cu umor, cu morga etc. lasandu-va alegerea variantei ,sau a combinatiei de variante dvs ,celor ce va veti opri aici ,functie de starea fiecaruia.
Trebuie sa amintesc ,ca nu stiu din ce motivatie,dnul @anonim m-a indemnat sa nu mai preiau texte ,ci sa scriu ,cu subiect si predicat "echilibrate şi spumoase" texte (topice),ca poate asa m-o baga si pe mine, in seama ,cineva . Uite ca eu n-o sa-l ascult,pt c-ar fi injust sa-l parafrazez pe Maestru DEVIS GREBU, ci-l las pe dlui sa se prezinte ,in felu-i caracteristic :"neaparat... mai sus"

Daca cineva din fosta conducere a “Cotidianului” (si chiar a trustului R.-C.) este in stare (si « inca » in functie) ca –dand la o parte fumul, praful si gemetele sfasietoare ce plutesc cu densitate pestilentiala peste ruinele acestui FOST ziar- sa receptioneze un mesaj, le comunic prin prezenta ca: de cca. 5 ani (din ziua in care fraiele au fost preluate de Catavenci) am lucrat zi de zi la aceasta decedata publicatie, ca Editorialist ( in imagini). Spun „am lucrat” deoarece in 9-10 iulie a.c. mi-am dat demisia (efectiva din 1 august, din cauza de zile restante de concediu platit), scarbit de degringolada deontologico-calitativa a ziarului – pasa-mi-te „de elita”, pentru „elite”. Era vorba de un „brand-quality” cu grija ales de redactie la inceputul acestei aventuri la care –lasand orice falsa modestie la o parte- eu sustin ca, prin Editorialul meu zilnic care acoperea o suprafata importanta a paginii de comentarii, de cele mai multe ori superioara celei scrise pe aceeasi tema- dedesubt- de colegul comentator in cuvinte, contributia mea a fost esentiala. As mai adauga ca, de-alungul acestor ani am avut parteneri de pagina (si de tema) ilustrii, printre care O.Paler, V. Tismaneanu, T. Baconsky, Tr. Ungureanu, S. Voinescu, M. Mihaies. Cu reputatul scriitor T.Baconsky (fost Secretar de Stat si actualul Ambasador la Paris) am scos de curand- un superb album- „111 incursiuni in Cotidianul romanesc” (textele lui si desenele mele in oglinda/tandem, publicate anterior in acest ziar), publicat de Editura „Curtea Veche”, la lansarea caruia Dl.E. Hurezeanu, Presedintele trustului a prezentat unui numeros si select public, atat calitatea cartii, cat – mai ales- valoarea si contributia mea (citez) „exceptionala”. V. Tismaneanu si M. Mihaies au marturisit in public, atunci cand au parasit „Cotidianul” pentru „Evz”, ca ceea ce regreta ei – mai ales – este incheierea asocierii textelor lor cu imaginile mele. Mai toti si nu o data, au sustinut la diverse ocazii, ca ei considerau ideea si realizarea estetica a ilustratiei mele (pe aceeasi tema cu textul lor) mai pertinente si chiar superioare textelor lor. In decursul acestor 5 ani am fost de asemeni premiat ca desenator al ziarului „Cotidianul”, am expus in diverse Muzee prestigioase si Galerii de Arta importante din strainatate si din tara, originale publicate anterior in acest ziar, s-a scris de nenumarate ori elogios despre mine -ca colaborator al acestui ziar- in publicatii reputate autohtone sau de peste hotare, am dat o multitudine de interviuri in ziare, reviste si la TV/Radio, despre aceeasi activitate jurnalistica. Dar… dar… conducerea si redactia acestui ziar, care timp de 5 ani „nu aflasera” ca eu fac parte din redactie, ca eu sunt colegul lor si – mai mult- ca sunt (daca nu „cel mai”) unul din principalii stalpi de rezistenta ai stilului si nivelului aparte cu care aveau pretentia sa diferentieze de celelalte publicatii acest ziar. Ca rezultatul muncii si creatiei mele realizate zi de zi -deseori contra-timp, intr-o stare de stress exploziv- acoperea o importanta suprafata a mesajului transmis cititorilor …si atunci cum ar fi putut EI sa-si dea seama ca eu am plecat de langa ei, definitiv…
Chiar colegii mei mai apropiati, inclusiv cei cu care am conlucrat direct si permanent, chiar cei care – nu o data- au fost invitatii mei, in sanul familiei mele (alaturi de alti ilustrii comeseni pe care-i admirau- altfel- de la distanta), nu au „realizat” PANA IN ZIUA DE ASTAZI ( peste o luna a trecut de la demisie) ca eu nu mai colaborez, ca in locul imaginii cu care se delectau „cititorii de elita” (dupa propriile si publicele lor zise) este o gaura sumbra, umpluta la intamplare cu o fotografie banala, inestetica si fara nici o legatura simbolica cu tema zilei. Ca in ultima perioada, pagina de Comentarii a disparut, locul ei precum si al altor articole de o anumita tinuta deontologic/jurnalistica, a fost luat de niste scursori abjecte sau tabloide de atac la persoana si/sau la inteligenta si bunul simt al cititorului, sub orice nivel imaginabil. Nici un protest (fie el ipocrit sau catifelat) pe blogurile lor, nici o remarca asupra „inexplicabilei” si /sau „nejustificatei” mele absente * vezi „extras” de pe blogul Cultura…Nici macar un telefon (pe sest) de consolare, de solidarizare tacita, ingrijorare pentru soarta financiara a mea si a familiei mele…A fost deprimant, dar nesurprinzator…Helas!…Iar acum (…just in case!…), daca le vine cumva vreo idee „protocolara”, ii previn, va fi prea, mult prea tarziu.
Dar, pentru a nu parea pretios si/sau pretentios peste masura, voi enumera cateva date personal-profesionale ( pentru cei care nu au parcurs biografia exilului meu pana acum) care –sper – vor demonstra ca nu eu eram cel care avea nevoie sa se laude cu colaborarea la Cotidianul, ci dimpotriva acest ziar avea TOT INTERESUL sa se laude cu asocierea mea, fapt pe care- sunt convins- nici acum nu l-au inteles.
In adolescenta, din punct de vedere intelectual, m-am format (in afara lecturilor intense- de calitate si studiilor muzicale aprofundate si indelungate) la Institutii de prestigiu, precum Liceul Sf.Sava (printre altele), iar artistic prin absolvirea Scolii Medii Tehnice de Arta, continuata de studiile superioare la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu”- Bucuresti,la sectia de Pictura, sub indrumarea reputatului (si preferatului) profesor, Dl.Catul Bogdan. Ulterior am devenit (la 23 de ani – cel mai tanar) membru al UAP,pentru ca la 24 de ani sa fiu dat afara pentru devieri ideologico- estetice fata de linia trasata de partidul unic. Inca din facultate, tatal meu a fost arestat si detinut timp indelungat in inchisoare, fapt care m-a indreptat spre – si explica activitatea mea de ilustrator, in paralel cu cea de pictor, de-a lungul intregii mele cariere. Fiind – in plus – si interzis de a expune, inutil sa precizez ca doream din tot sufletul sa parasesc acea mocirla comunista a terorii, inca din anii 50…Dar din pacate, nu am reusit sa o fac decat la inceputul anilor 60. M-am repatriat dupa aproape 40 de ani , ca unul dintre cei mai realizati artisti plastici romani peste hotare. Inca din anii 70, am capatat cetatenia/nationalitatea franceza si – intrucat in acea perioada nu-mi puteam inchipui ca ma voi reintoarce vreodata in tara- intr-atat mi se parea regimul comunist de inradacinat- faurindu-mi intre timp o noua familie cu rezidenta permanenta la Paris, castigand de-a lungul anilor o reputatie artistica la cel mai inalt nivel (in Franta si – in general – in Europa occidentala, precum si in Israel) am fost solicitat sa reprezint aceasta mare si minunata tara pe care o mai reprezint si acum prin expozitii personale chiar la Bucuresti si prin prezenta mea in „echipa” Frantei alaturi de cativa dintre cei mai ilustrii artisti francezi in „Who’s Who”-ul celor mai buni ilustratori din lume. Ca atare, am avut si o imensa activitate ulterioara si in Statele Unite, rezidand circa 15 ani la New-York, timp in care mi-am faurit si acolo reputatia unuia dintre cei mai de vaza ilustratori „americani”, sau – mai curand –
internationali, de presa si carti. Pentru cei neincrezatori, ii invit sa capete
confirmare pe internet. Dar, numai asa pentru a-i sfichiui un pic pe fostii mei
„colegi” care ma ignorau cu un tupeu provincial, enumar cateva titluri dintre
sutele de publicatii cu care am colaborat atatia ani, masiv (si ca spatiu si ca
numar): „The New-York Times”, „Washington Post”, „International Herald Tribune”, „L’Express”, „Le Point”, „Le Monde Diplomatique”, „Time Magazine”, „Business Week”, „Frankfurter Allgemeine Zeitung”, „Ha’aretz”, etc… etc.
Si pentru a incheia in apoteoza, alatur cateva „impresii” personale (in imagini) despre noul „Conducator” (iubit) al ziarului – publicate anterior cu diverse ocazii – precizand ca eu am parasit epava inainte ca acesta sa-i striveasca pe cei ramasi ca un rinocer (clonat cu varanul de Comodo).
Intr-un fel isi merita soarta, iar eu – tinand cont de reciprocitate – sunt indiferent si nu-i plang defel…Imi vad de drumul meu mai departe si – neaparat- mai sus… Devis Grebu.


postari ale mele ,la prima "intamplare" cu maestru Grebu

monica Says:
7 februarie 2010 la 16:03
” arta este lungă, viaţa este scurtă”seamana foarte bine cu ce-i spuneam zilele trecute unui prieten drag :durerea-i temporara.Succesul nu este finalul,insuccesul nu este fatalul.Si pentru ca toata dupa amiaza am analizat impreuna cu sotul meu”consilierul cicerone”(te rog maestre sa plasezi un AICI ,aici) nu totdeauna ideile care te fac celebru,sunt si pe placul advocatus-ilor,cicerone-ilor si puternic-ilor. Doar talentul vizionar poate fi penetrant ,indiferent de gusturile decidentilor ,care de la regele Hammurabi incoace,sunt numai si numai poolitici .Iertare Maestrilor.

monica Says:
8 februarie 2010 la 14:47
Pe un alt site,in anul de gratie 2009,luna 8,ziua 13 am gasit urmatoarea stire semnalata de adminul acestuia:
“Ma simt Onorat, domnule Grebu, de gestul de a-mi trimite si mie protestul dumneavoastra. Consider ca m-ati perceput ca pe un camarad. Daca nu cumva chiar ca pe un Prieten…”

In acest protest Devis Grebu, se definea ca ” unul dintre cei mai realizati artisti plastici romani peste hotare” fiind mandru ca “in adolescenta, din punct de vedere intelectual, m-am format (in afara lecturilor intense- de calitate si studiilor muzicale aprofundate si indelungate) la Institutii de prestigiu, precum Liceul Sf.Sava (printre altele), iar artistic prin absolvirea Scolii Medii Tehnice de Arta, continuata de studiile superioare la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu”- Bucuresti, la sectia de Pictura, sub indrumarea reputatului (si preferatului) profesor, Dl. Catul Bogdan. ”

“Ulterior am devenit (la 23 de ani – cel mai tanar) membru al UAP, pentru ca la 24 de ani sa fiu dat afara pentru devieri ideologico- estetice fata de linia trasata de partidul unic. Inca din facultate, tatal meu a fost arestat si detinut timp indelungat in inchisoare, fapt care m-a indreptat spre – si explica activitatea mea de ilustrator, in paralel cu cea de pictor, de-a lungul intregii mele cariere. ”

A castigat “de-a lungul anilor o reputatie artistica la cel mai inalt nivel (in Franta si – in general – in Europa occidentala, precum si in Israel) am fost solicitat sa reprezint aceasta mare si minunata tara pe care o mai reprezint si acum prin expozitii personale chiar la Bucuresti si prin prezenta mea in „echipa” Frantei alaturi de cativa dintre cei mai ilustrii artisti francezi in „Who’s Who”-ul celor mai buni ilustratori din lume.”
Cu marele sau talent,bineinteles ca a cucerit si America.

Mi-am permis sa transcriu aici o parte al acelui “Protest” adresat “colegilor”de la Cotidianul.
Plecarea de la Cotidianul a produs blackhol-ul care a dus inevitabil ,la disparitia ziarului.
Nu am gasit in dex-online definuitia la ilustrator,dar cu siguranta nu inseamna altceva decat artist,pictor si CREATOR.


monica Says:
8 februarie 2010 la 15:48
Cu permisiunea AVP ,eu am sa dau acest link.Sper ca nici celalalt admin sa nu se supere,neavand permisiunea lui.
http://aathanor.net/fish-eye/2009/08/in-devis-grebu-s-a-tras-cu-amorartizor/


monica Says:
8 februarie 2010 la 16:48
@PETIT
Ai inteles de ce n-am dal linkul?Chiar nu stiam pe cine supar.Cu artistii e greu,mai ales pt noi profanii

monica Says:
8 februarie 2010 la 17:18
Am citit un interviu al dlui Grebu ,in care la intrebarea ziaristului “ce nu-ti place in Ro?”,el raspunde:
“Americanii obisnuiesc sa raspunda –ironic- la intrebarile care trateaza subiecte sensibile sau/si dureroase: „You don’t want to know the answer”. Asa ca…Cristi, do you?…Nu-mi place lipsa totala de „civism” a imensei majoritati a populatiei. Adaugata la incultura „lumpen-proletariatului”- elita de astazi a capitalei – sau la spoiala culturala a tineretului cu studii (presupuse) superioare, provoaca marlania generalizata care ma sufoca. Aroganta celor care s-au trezit peste noapte la volanul unui Mercedes( furat sau obtinut prin speculatii frauduloase), dupa ce in ajun adormisera pe scandurile carutei trase de o martoaga. Limba romana stalcita si butucanoasa, vorbita- mai ales de tineri, dar si „afacereza” sau „calculatoreza”. Interesul generalizat pentru „fapt divers”,”barfa”, „scabros”, „manele”, „vedete”( valoroase prin impactul notorietatii mediatice, dar nule din punct de vedere cultural, stiintific sau artistic). Lipsa de pregatire profesionala, mai in toate domeniile, combinata cu descurcareala „savanta” a mai tuturor solicitarilor. Lipsa de „fair play”, ignorarea „aproapelui”, lipsa minimei politeti, dispretul provincial fata de realizarile (chiar exceptionale) de peste hotare ale celor repatriati (benevol). Ai cerut-o, draga Cristi, si as mai putea continua indelung dar voi trage concluzia tragica: tara este unica, superba, trecutul bogat, folclorul minunat, elita cu nimic inferioara celor din centrele luminoase ale occidentului, dar poporul este profund si IREMEDIABIL contaminat, fapt ce ne indeparteaza de Europa -pe zi ce trece- in loc sa ne contopeasca. Sunt dezgustat si disperat.”

monica Says:
9 februarie 2010 la 14:22
@Devis Grebu,
Nu am decat o luna si ceva de cand am gasit pe cararile existentei mele efemere un artist al cuvantului jucaus,neinchistat in dogme literare,dar totodata cu cuvant inaltator si invatator.
"Hartistu’" m-a primit in casa lui asa cum eram,si de atunci lumina este mai stalucitoare pe fiecare zi care trece.Avea perfecta dreptate mai ieri,cand raspunzandu-i altui prieten,@hantzi,spunea ca marea biblioteca a lumii(urmatorul Testament) o creeaza fiecare din noi,indiferent cat de mic sau mare-i este aportul .
Alaturi de toti de pe-aici contribuiti la iluminare si inaltare,daca o faceti la randu-va cu mare iubire,asa cum o face el.


si.....

de ce nu? Says:
25 februarie 2010 la 02:12
Poate sunt eu mai grebu de cap dar nu numai Grebu e mare artist. Dati cu nasul si pe aici putin (pentru o aerisire) si un portret mai elocvent (din perspectiva morala) al artistului D(orian) Grebu:
http://caricaturi-dum-dum.blogspot.com/2009/08/solemnitatea-ipocriziei.html


Numai de cateva zile venise Devis Grebu pe Blogul Avepist si atacurile au si inceput .Nu aveam sa stiu la acea vreme(vai,eu ,o profana ! ) ca tocmai acolo si atunci samanta pusa sa rodeasca un viitor copac al creatiei,avea sa se distruga din cauza daunatorilor viermuitori.