In mai 2010,VIOREL PADINA publica pe blogul care-i poarta numele prima varianta a reluarii Povestii lui AVE,povestea dizidentei poetului intr-o vreme in care majoritatea romanilor ,impacati din gene cu "soarta", nu numai ca nu aveau nici o reactie la toata nenorocirea rosie care-i inconjura, ci atunci cand aveau privilegiul intalnirii cu oameni care aveau curajul unei atitudini normale de rspingere prin orice mijloace a indobitocirii neamului,apelau deseori la denunturi scarnave.
La citirea acelei variante ,care ar fi trebuit (ca si aceasta poate) sa fie inceputul unui roman realist mi-am exprimat si eu opinia ,la care astazi,in afara faptului ca poate a ramas tot in faza de "proiect",nu mai am nimic de adaugat.Decat sa repet ca autorul Apelului catre Europa cu siguranta merita alta soarta.
monica Says:
20 mai 2010 la 15:25
Exceptional MAESTRE AVP,Exceptional!
Revin la noapte,cand voi avea ocazia sa savurez inca o data si inca o data “adevarurile” care ne-au adus dualitatea ca pe o caracteristica de baza, fiind insa atat de paguboasa fiintei acestui neam :oops:
monica Says:
21 mai 2010 la 14:41
Dualitatea(cauza,poate,a nesansei noastre) deriva din faptul că oamenii nu vor să fie traşi la răspundere pentru actiunile lor.
Totdeauna “altcineva”este de vina sau este raspunzator pt actiunile noastre.
Si cand se sare, fara o gandire si o analiza prealabila ,la gatul cuiva cu expresii de genul “poate tu,nu eu” ,denota un dualism al gandirii ,care nu are nimic in comun cu dumnezeirea fiecaruia.Imi pare rau s-o spun,dar putini romani am intalnit ,care sa fie altfel .Mai toti suntem la fel ,chit ca vrem sau nu s-o recunoastem.
” Când Neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, cari n-au o lege, îşi sunt singuri lege; şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc sau se dezvinovăţesc între ele. Şi faptul acesta se va vedea în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor”.(Romani 2:14-16)
A se interpreta “lege” in sens de constiinta !
AVP,
Eu iti doresc mare succes!Il meriti din plin !Ne-ai produs ,mie si celorlalti, o mare bucurie, cand auzim ca “motoarele”iti merg din plin si inspiratia nu te-a parasit ,cum previzionai :shock: mai lunile trecute.Cred ca mai tii minte, cu cine te-am asemanat la inceputul meu pe acest blog.N-am exagerat cu nimic. Din contra,fotografia ta literara este Hi-Fi :) !
Stii,dar o spun pt altii, :evil: n-am nici un interes sa-ti intru in gratii,pt ca n-am de ce.Sunt o efemerida .ro,o doamna respectabila, care -ti aprecieaza talentul si curajul,inteligenta si eruditia,iar exprimarea acestui sentiment pe blog, nu are nimic de-aface cu idolatria,cel putin dpmdv. Iti doresc la aceasta sfanta si mare sarbatoare, sanatate tie si doamnei tale .Sa va bucurati de copiii vostri cat mai multi ani,in mare iubire.
Acino,
RăspundețiȘtergerePoate că fiecare om nedreptăţit merita o altă soartă!
Viitorul, cu cât este mai depărtat de zilele noastre, de viaţa noastră în timp real, poate avea o cu totul altă faţă decât cea care ne apare acum ca o certitudine.
Vuelta?
Anonimus,
RăspundețiȘtergereVuelta chit ca este la o editie aniversara(75) m-a deziluzionat. Nu are viata,nu pulseaza!De aceea nu am scris.
In ceea ce priveste"nedreptatirea"pe care o resimtim adesea in viata noastra,depinde cum ne raportam la ea.Cred ca alergam fiecare pe o banda si pe acea banda ne este dat sa ne intalnim cu tot ce este omeneste posibil.Intr-o masura mai mare sau mai mica.Nimeni nu scapa de pe banda lui,chit ca e cu capul in sus ,fie ca este cu el in jos!
Păcat!
RăspundețiȘtergereA gravita pe lîngă o stea, mulţumindu-te numai cu lumina şi zgomotul ei, duce la o depersonalizare nemeritată, după umila mea părere. Mai ales că steaua de care vorbesc alungă cu dispreţ fani, aliaţi, critici şi duşmani, fără osebire.
Dacă nu-i o stea veritabilă? Una veritabilă nu ar fi ahtiată după recunoaştere, după notorietate, după toate cele de care nu a avut parte decât parţial, pentru scurte perioade de timp. Şi nu ar fi roasă de invidie, la cele mai mici adieri ce devin favorabile unui eventual colocatar al spaţiului literar real sau virtual.
A trage un paralelism între el şi Fiul Domnului, cum a făcut-o recent, este o blasfemie. Este ceva maladiv în gândirea sa, în comportamentul său, cu evidente reprezentări în opera sa. Nu cred că pe net îl cunoaşte mai bine ca mine, altcineva! De fapt acesta-i motivul acestui comentariu.
Nici nu este de mirare că unul ca mine, nu a reuşit să-l mai aducă cu picioarele pe pământ, dacă personalităţi de seamă ale culturii Ro, nu au reuşit, deşi unii au încercat ani lungi s-o facă.
Păcat, Acino! Mare păcat!
Anonimus,
RăspundețiȘtergereCunosc mai abitir decat iti imaginezi amarul nerecunoasterii;si inca de la o varsta frageda.De aici si empatia mea .
Ma naucesti insa, cu intrebarea Dacă nu-i o stea veritabilă?,intrebare careia nu ii inteleg sensul prea bine.Nu inteleg cum s-ar face, ca apreciindu-l pe Z Stancu ,spre exemplu(si-mi vine la aceasta ora in minte Satra)pot la un moment dat sa spun nu-mi mai place,a luat-o razna,e maladiv!Un singur vers dintr-o mie daca mi-a vibrat fiinta,autorul poemului,romanului, are toata consideratia mea,pt totdeauna.Ce-a facut omul ZStancu,nu ma intereseaza ,nu-mi influenteaza trairile personale, citindu-l.Cred ca e foarte dificil sa caracterizezi omul pe care nu l-ai privit niciodata in ochi ,caruia nu i-ai simtit niciodata vibratia.
Pt tine Anonimus,autentic si veritabil au acelasi sens sau nu? Ca eu nu mai stiu! Intreb. Daca as stapani ,ca el, cuvantul poate as fi un sor la fel de stralucitor ,nepierzandu-ma in sfera semanticii cum fac deseori,dar cunoscandu-ma foarte bine,raman in locul pe care-l merit.
Nu voi fi niciodata une fleur du mal.
Il cred mai credincios decat pe multi altii,dar credinta lui nu este la indemana celor incatusati in dogme.E un spirit liber si nu blasfemic,iar asta mi-a placut de la-nceput.De ce n-om recunoaste oare, ca fiecare traim intr-un hypernor...personal?
Pacat! tare pacat!