In iunie nascusem al doilea copil asa ca amintirile despre acele momente sunt inca vii.Stateam 6 zile pe saptamana singura,sotul meu facand "teren" intr-o zona a Vaii Buzaului. Imi era greu cu doi copii, mai ales ca incepuse degringolada lipsurilor ,"fratii petreus" fiind la mare cautare ;
ce mai, frigul - desi era o vara caniculara se instaurase.Tin minte ca spalam rufele copiilor cu sapun "cheia" pt ca nu se gasea detergent.Cand il ridicam din raft se folosea o spatula ,altfel iti intrau degetele in el,asa de neinchegat era .
Criza economica isi pusese pecetea pe toata Europa de est ,sau mai bine zis, mai ales pe aceasta zona ; ascultam si vedeam la tv(pe la noi mai putin ,dar la bulgari fara incetare} cum se inchega miscarea national-sindicala poloneza, care de-abia in sept si-a luat numele Solidaritatea, sustinuta, pe fata, de biserica catolica, aceasta reprezentand un reper moral de mare insemnatate pt poporul polonez .
Capii bisericii catolice n-au facut pactul cu diavolul rosu,ca altii.
Din contra, Papa Paul al II lea a fost un sprijin de necontestat polonezilor,vorbindu-le despre libertate si drepturile omului,inca din primul pelerinaj facut in Polonia,cu un an in urma ,dupa ungerea sa ca papa al Bisericii catolice .O minte luminata,care cu haru-i de mare om de stat a schimbat,printr-o Dumnezeiasca scanteie, cursul istoriei.Lupta anticomunista, cred ca a inceput dupa retinerea si incarcerarea liderului Walesa si instituirea legii martiale de catre omul rusilor gen Jaruzelski.
La noi in tara, cutitul, nu ajunsese decat la osul celor care nu beneficiau de atat de indragitul P(ile)C(unostiinte)R(elatii).
Singura fiind,apelam la o familie vecina ,oameni in varsta dar activi sa -mi faca mici cumparaturi, iar serile ni le petreceam impreuna si vorbeam, printre altele,de situatia politica interna si internationala.Oameni cu carte - nu fistecine,proveniti din vechi familii instarite din Ardeal, dintre Fagaras si Brasov,pensionati amandoi din sistemul bancar .
In august ,dupa declansarea grevelor de la Gdansk(pt ca guvernul polonez hotarase marirea pretului carnii), intr-o discutie cu aceasta familie ii intreb, daca eu as iesi in strada sa -mi manifest nemultumirea, ei mi s-ar alatura , macar sa fim trei maturi si copiii mei ? Nu numai ca nu mi-am gasit aliati de revolta , dar am realizat ca le-a fost tare frica, ca nu cumva sa-i implic in ceva periculos ,drept pt care m-au parat sotului cand a venit acasa,dar,mai tarziu am aflat ca si putin... mai sus :oops:
Avusesem cu ei doar ,o simpla discutie!
Citesc si-mi imaginez ce-a putut fi, in cazul "Apelului catre Europa" !
In vremurile cand nu reuseam sa ajung la geamul bucatariei decat suindu-ma pe un scaun, ma nedumerea un strigat puternic venind de pe trotuarul din fata blocului meu. Se intampla destul de des sa aud strigatul deznadajduit al unui batran ce-si purta drumul catre casa prin fata blocului meu, beat fiind. Strigatul, inecat in alcool, era asa: Vooooooooooooooooi sunteti......... Auzeam aceasta litanie pana cand ajungea hat, departe. Luni de zile, ani mai apoi, strigatul sau disperat Voooooooooooooooooi sunteti... ma lovea ca un dangat de clopot. Am crescut aproape cu strigatul acela ce inca-mi mai rasuna in urechi Vooooooooooooiiiiii sunteti....
Nu am reusit sa-l descifrez mult timp. In timp ce eu cresteam, batranul reusea sa vina de la carciuma sprijinindu-se de un scaunel. Din cand in cand, doborat de oboseala si bautura se aseza pe scaun si incepea: Voooooooooooooooiiii sunteti...
La fel, au trecut anii. Batranul imi masura varsta cu litania sa pana ce, intr-un sfarsit, nu l-am mai auzit.
Enigma litaniei sale m-a fascinat si dupa aceea cand, nici nu stiu momentul, am avut revelatia: "Vooooooooooiiii sunteti urmasii Romei?"
@costel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu