Angelo Zomegnan ,directorul competitiei ,impreuna cu toate echipele inscrise in Giro d'Italia ,va celebra,incepand de azi printr-o defilare si o prezentare a lor, 150 de ani de la unificarea Italiei printr-un traseu extraordinar,elaborat cu o jumatate de an in urma .
Plutonul va trece prin 17 dintre cele 20 de regiuni ale statului peninsular, startul fiind programat la Torino, prima capitală din istoria ţării, iar finalul la Milano, o prezenţă obişnuită în această cursă, pe a cărei hartă revine după o pauză de doi ani.
Corsa Rosa va fi cea mai grea competiţie din calendarul Uniunii Cicliste Internaţionale. Nici nu avea cum să fie altfel, din moment ce pe rutieri îi aşteaptă 40 de căţărări majore şi şapte finişuri la altitudine.A 94-a ediţie a cursei, care se va desfăşura între 7 şi 29 mai, pe distanţa totală de 3496 de kilometri, va oferi în fiecare etapă câte o frântură din istoria Italiei, dar va promova şi o parte dintre localităţile mai puţin cunoscute ale acestei ţări.
Etapa l: Venaria Reale – Torino (21,5 kilometri)La fel ca în 2009, prima etapă va consta într-un contratimp pe echipe, pe un traseu perfect plat, ceea ce înseamnă că sunt şanse mari ca unul dintre favoriţii la victoria finală să îmbrace tricoul roz încă din runda inaugurală.
Gazda primei etape va fi Torino. Oraşul ale cărui baze au fost puse de romani acum peste două milenii, a fost în trecut reşedinţa Casei de Savoia, iar acum adăposteşte una dintre cele mai importante relicve ale creştinismului, Giulgiul lui Iisus Hristos.
De asemenea, Torino este şi un puternic centru cultural al Italiei. Universitatea din regiunea Piemontului, înfiinţată în 1404, e considerată a patra cea mai bună din Peninsulă.
Etapa a 2-a: Asti – Parma (242 kilometri)Va fi prima zi pentru sprinteri. Înainte de a ajunge în Parma, caravana va trece şi prin Alessandria, oraşul natal al lui Umberto Eco, cunoscut semiotician şi scriitor, care a devenit celebru în 1980, odată cu publicarea romanului "Numele Trandafirului".
Etapa a 3-a: Reggio Emilia – Rapallo (178 de kilometri)Şi Reggio Emilia a fost aleasă cu motiv de organizatori: aici a fost arătat italienilor, pentru prima oară în istorie, drapelul acestei ţări. Din păcate pentru sprinteri, va fi foarte greu să se ajungă în pluton compact la final, în condiţiile în care, cu doar 14 kilometri înainte de linia de sosire, îi va aştepta o căţărare dură şi intensă, asemănătoare cu cele întâlnite în Ardeni.
Etapa a 4-a: Quarto dei Mille – Livorno (208 kilometri)Sprinterii vor avea viaţă grea la ediţia de anul viitor a Turului Italiei. Şi în această etapă, cu numai nouă kilometri rămaşi până la final, se află Montenegro, o altă ascensiune mică, pe care mai mulţi ciclişti vor fi tentaţi să atace.
Localitatea de start, Quarto dei Mille, are o puternică rezonanţă istorică, deoarece de aici a plecat Giuseppe Garibaldi spre sud, pentru a începe procesul de unificare a Italiei.
Etapa a 5-a: Piombino – Orvieto (201 kilometri)Revin celebrele “strade bianche”, drumurile albe şi neasfaltate din Toscana, care au făcut senzaţie la ediţia din acest an, când Cadel Evans a câştigat după o luptă cu Alexandr Vinokourov. Dacă rutierii vor avea din nou parte de ploaie, există toate şansele ca ierarhia să sufere modificări majore.
În rest, trei căţărări repertoriate şi o sosire în Orvieto, oraş celebru pentru vinul produs, dar şi pentru impunătoarea sa catedrală. Apoi, un final în ceea ce poate fi numită o scurtă ascensiune.
Etapa a 6-a: Orvieto - Fiuggi Terme (195 de kilometri)Încă un traseu valonat. Finalul se anunţă spectaculos, două căţărări succesive, deşi nu lungi, urmate de coborârea către Fiuggi Terme, localitate devenită cunoscută în secolul al XlV-lea, atunci când Papa Bonifaciu al Vlll-lea a spus că s-a vindecat de pietre la rinichi graţie apelor minerale de aici.
Etapa a 7-a: Maddaloni - Montevergine di Mercogliano (100 de kilometri)Primul finiş la altitudine. Cursa va ajunge în regiunea Avellino, iar lupta pentru secunde se va da pe o ascensiune în lungime de 17,1 kilometri, cu pantă medie de 5%. Este locul în care Damiano Cunego a obţinut a doua victorie la ediţia din 2004, atunci când a câştigat pentru singura dată în carieră Il Giro.
Până să ajungă acolo, rutierii vor trece prin Vairano Patenora (fosta Teano), localitate în care Garibaldi s-a întâlnit pentru prima oară cu cel ce avea să devină cel dintâi rege al Italiei, Vittorio Emanuele al ll-lea.
Etapa a 8-a: Sarpi – Tropea (214 kilometri)Sprinterii revin în acţiune, această etapă putând să le scape doar din cauza unei mari greşeli de calcul în ceea ce priveşte anihilarea evadării care mai mult ca sigur se va forma pe parcurs.
Etapa a 9-a: Messina – Etna (159 de kilometri)
Punctul de plecare nu este deloc unul surprinzător: pe 14 noiembrie 1984, aici s-a născut Vincenzo Nibali, marea speranţă a ciclismului Italian.
În această etapă, pentru doar a treia oară în istorie, Il Giro va ajunge pe Etna, cel mai mare vulcan al Europei, în continuare activ, ultima erupţie importantă fiind înregistrată în 2002. De această dată, situaţia va fi cu totul alta decât la precedentele două ocazii.
Mai întâi, cicliştii vor urca pe versantul nordic, urmând să ajungă la Rifugio Citelli. Va urma o coborâre foarte lungă, după care finalul, tot pe Etna, ascensiunea fiind programată pe versantul sudic. Rifugio Sapienza îi va întâmpina pe rutieri cu cei 19,4 kilometri ai săi, până la 1904 metri altitudine.
Etapa a 10-a: Termoli – Teramo (156 de kilometri)O etapă care va veni după o zi de pauză. Sprinterii sunt aşteptaţi la final în oraşul situat între Munţii Apenini şi Marea Adriatică.
Etapa a 11-a: Tortoreto Lido – Castelfidardo (160 de kilometri)O clasică din Ardeni mai scurtă, aşa poate fi caracterizată această etapă. Plină de suişuri şi coborâşuri, condimentate cu un deal la final. Castelfidardo le va trezi amintiri italienilor, aici fiind obţinută victoria decisivă a "Cămăşilor Roşii" împotriva armatei franceze, care apăra Statele Papale.
Etapa a 12-a: Castelfidardo – Ravenna (171 de kilometri)Traseu perfect plat de-a lungul Adriaticii şi un final în fosta capitală a Imperiului Roman de Apus. Un oraş încărcat de istorie, în care Lordul Byron a locuit timp de doi ani.
Etapa a 13-a: Spilimbergo – Grossglockner (159 de kilometri)Grossglockner este cel mai înalt vârf al Austriei, cu o altitudine de 3798 de metri, însă rutierii vor merge doar până la 1908 metri. Acolo îi aşteaptă un peisaj superb, dar şi pante de peste 10%.
Etapa a 14-a: Lienz - Monte Zoncolan (210 kilometri)Anul acesta, dificila căţărare din regiunea Friuli-Venezia Giulia a adunat pe pantele sale peste 150 000 de spectatori. Mulţumiţi de succesul pe care l-au avut, organizatorii Turului Italiei au decis să introducă Zoncolan şi în ediţia din sezonul viitor. Până acolo însă, rutierii vor fi obligaţi să treacă peste alte patru ascensiuni.
Ca şi în 2010, se va aborda partea dinspre Ovaro.
Etapa a 15-a: Conegliano - Gardeccia/Val di Fassa (230 de kilometri)Înainte de ultima zi de pauză, încă o etapă teribilă. Cinci căţărări în Munţii Dolomiţi, printre care şi Passo Giau, care va fi Cima Coppi în Giro 2011, cu altitudinea de 2236 metri. A fost vizitată întâi în 1973, atunci când primul a trecut spaniolul Jose Manuel Fuente.
Etapa a 16-a: Belluno - Nevegal (12,7 kilometri)O cunoscută staţiune de iarnă, cu 12 piste pentru iubitorii schiului alpin, Nevegal va fi de această dată gazda unui contratimp individual în căţărare. La jumătatea traseului, panta îi va chinui pe ciclişti, fiind de 14%.
Etapa a 17-a: Feltre – Sondrio (246 de kilometri)Cea mai lungă etapă, perfectă pentru o evadare sau un atac târziu. După două căţărări, la final va fi din nou un deal, care va preceda coborârea de trei kilometri din Sondrio, oraş aflat în apropierea graniţei cu Elveţia.
Etapa a 18-a: Morbegno - San Pellegrino Terme (147 de kilometri)O singură dificultate, San Pellegrino Terme, şi un final în coborâre. Un rutier ca Vincenzo Nibali poate obţine timp important acolo, câştigătorul Turului Spaniei fiind cunoscut pentru excelentele sale calităţi de coborâtor.
Etapa a 19-a: Bergamo – Macugnaga (211 kilometri)Penultima ocazie pentru căţărători. Bergamo, un oraş cu o istorie zbuciumată de-a lungul secolelor, a fost eliberat de Garibaldi în 1859, după ce timp de 44 de ani a făcut parte din Imperiul Austriac.
În ceea ce priveşte Macugnaga, aceasta are ceva mai mult de 600 de locuitori, dar staţiunea de iarnă este plină de turişti în lunile de început şi de final de an. Ascensiunea nu se remarcă prin pantele sale, ci prin lungime, 28,5 kilometri.
Etapa a 20-a: Verbania – Sestriere (242 kilometri)Vreme de 196 de kilometri, rutierii nu vor întâmpina nicio problemă pe traseu. Apoi, pentru ei va începe infernul. Prima căţărare, Colle delle Finestre, scena unei bătălii epice la ediţia de acum cinci ani a Il Giro.
28 mai 2005. Paolo Savoldelli era lider, cu un avans de peste două minute în faţa principalului său rival, Gilberto Simoni. Penultima etapă îi ducea pe rutieri la Sestriere, dar până acolo ei trebuiau să treacă peste Colle delle Finestre, aflată la prima apariţie în Corsa Rosa. Aceasta se prezenta cu o pantă medie de 9,1% şi 18,5 kilometri lungime, dintre care ultimii 8 erau pe un drum neasfaltat.
Rând pe rând, Danilo Di Luca, Jose Rujano şi Simoni l-au atacat pe Savoldelli şi l-au "tocat" mărunt, italianul de la Discovery Channel întâmpinând mari probleme. Norocul "Şoimului" a fost coborârea, pe care a negociat-o excelent; a recuperat timp şi chiar dacă apoi a mai urmat Sestriere, şi-a salvat primul loc, pentru doar 28 de secunde faţă de Simoni. Acesta a încheiat atunci pe doi, învingătorul etapei fiind Rujano.
Etapa a 21-a: Milano – Milano (32,8 kilometri)Angelo Zomegnan ştie să aleagă perfect locul de final pentru Turul Italiei, atunci când cortina se trage peste cursă cu un contratimp individual. În 2009, acesta s-a încheiat la Roma, lângă Colosseum. În primăvara lui 2010, gazdă a fost un alt Colosseum, cel din Verona.
Anul acesta, linia de sosire va fi în Piaţa Domului din Milano. Construită în secolul al XlV-lea, aceasta este un veritabil muzeu de istorie medievală în aer liber. Astfel, finalul celei de-a 94-a ediţii a Turului Italiei va fi unul cu adevărat de gală.
