sâmbătă, 2 ianuarie 2010

Un mare ganditor. ro necunoscut

de pe blogul
http://viorelpadina.wordpress.com/2010/01/01/un-mare-ganditor-ro-necunoscut-1/#comment-7848
.....................................................................................
monica Says:
02/01/2010 la 17:00
Raul cel Mic V-a multumit si nu o data.De cate ori a avut ocazia mediatizata.Nu fiti rau. Eu,un nimeni din Ro ,va rog sa-l sustineti pe honorius,macar sa moara toti stroii din tara,si va mai multumesc inca o data pt ce-ati facut .Zau,pe cuvantul meu de om ,din Oltenia.

..................................................................................

AVP Says:
02/01/2010 la 17:14
@Monico, una e sa multumesti unor alegatori anonimi, care voteaza in ziua de vot in boxutza lor, fara sa-i stie nimerea daca au votat cu stanga sinopt or cu dreapta un ciot, stand astfel fara grija unui eventual pumnisor in bot (mai ales ca situatia era pe muchie de cutit si nu se stia cine o sa ridice uriasu’ pot…), si alta, cu totu alta, sa multumesti initiatorului singurei liste de sustinere, cu nume si prenume, a celui ce nu era deloc sigur ca va trece Oltu alegerilor inot, sau ca nu e dreq vreun Pol-Pot, asa cum il denigrau adeversarii sai, cu tovarasi si baieti cu tot, si mai ales cand tu, initiatoru, esti si auctoru Apelului catre Europa – unicu manifest anticomunist scris inca din deceniu opt de vreun intelectual idiot… – si deci un disident f.copt, insa lipsit de recunostinta patriei de tot, cum ar veni, ma cheri… Si deci nu compara mere cu pere si, mai ales, ex-comunisti cu adevaratii anticomunisti or ex-securisti cu adevratii antisecuristi, caci nici nu stii ce risti, vba aia…

Pana si draga si viteaza noastra @theo a semnat lista aia curat anonima… Asta, daca-ntelegi ce vreau sa-ti spun, aloo…



.....................................................................................

monica Says:
02/01/2010 la 21:00

Maestre AVP,scuzele mele.
Ce ati publicat si ce comentati este hrana spirituala Ca unii o intelegem mai putin este f clar.De-aici si lipsa celor multi,nu c-am fi ocupati cu altceva.
Ceea ce stiu si am invatat de la mosii mei este ca

Nadejdea mea este Tatal,
Scaparea mea este Fiul,
Acoperamantul meu este Duhul Sfant,
Sfanta Treime,Slava Tie !

Si fericit este cel ce poate spune:

Puterea mea este neputincioasa,
Intelegerea mea nevolnica,
Vointa mea sovaielnica.
Doamne Ajuta-mi !

Constiinta propriei murdarii in fata imensei curatenii a lui Dumnezeu Tatal ar fi scaparea fiecaruia ;
Recunoasterea nimicniciei noastre in fata nemarginitei Puteri a Domnului ne-ar salva.
De “lauda “si “trufie” vrea Domnul sa ne apere,de “liberul arbitru” ,sintagma care n-are nimic de-aface cu “fericiti cei saraci cu Duhul”care vor stapani Imparatia Cerurilor.
”Crede si nu cerceta” este alta dovada ca Lucrarea este a Lui,noi fiind doar uneltele mai bune sau mai putin bune de a infaptui Lucrarea .
Decriptarea acestor taine,nu este insa la indemana oricui(nici macar a mea),asa ca maestre,iertare pt interventia mea antereioara, lipsita de continutul pe care dvs il asteptati .
Din toata interventia mea am invatat si eu ,iar dvs veti avea castigul asigurat:inca doi cititori ai Planetei Ou si a comenturilor minunate pe care le aveti cu Stely.
Cu reverenta,
Monica


Raspunsul maestrului Viorel Padina:
AVP Says:
02/01/2010 la 21:05
"@ Monica… Sarut manushitzele… Commentu tau face cat 10 de ale mele…"

monica Says:
03/01/2010 la 20:38
“Din moment ce homuleţu care mă priveşte fără grai sunt chiar io de preste 500 de anişori, ce sens are să te mai chinuieşti să nu mori, când bolile şi pârţurile se ţin de tine ca brusturele şi când cel care e carne din carnea ta şi sânge din sângele tău practic îţi reia viaţa din nou, în alt timp şi-n alt loc de pe Planeta-Ou…? ”
………………………………………………………………………………………………………………
“Păi dacă dintr-un om nu rămâne în urma sa, spre a da mărturie c-a existat cândva, după ce şi veşnica pomenire a mea sau a ta despre homu’ cu pricina va dispărea, n-aşa?, decât numai ceea ce defunctu’ va fi înfăptuit cândva sub speciae aeternitatis, şi nimic altceva, aloo…, înseamnă că omu’ nost’, fie el regele-soare ori burghezul cutare, papa de la Roma sau popa din Trivale, e totuna cu faptele sale cardinale, n-aşa?, aşa cum scrie şi-n cărţile imortale, unde se vbeste despre judecata de apoi a faptelor oricărui didiloi… Viaţa ta nefiind, de fapt, a ta, ci a Aceluia ce trăieşte local & temporar şi moare – cică – în făptura-ţi mitiutică, însă-n realitate doar spre a re-nvia prin next generation ce mereu şi mereu va urma, înseamnă că doar faptele din timpul vieţii tale, pe care tu ai fost liber să le faci or ba, sunt aporturi strict personale, n-aşa? la conturarea fiinţei trăitoare între alfa şi omega… O creaţie duhoasă, un fiu sau o fiică duioasă, un destin de ingeniu or de cenuşăreasă, o poesie sau o conceptie novissimă & aleasă, o invenţie superdrăcoasă, o biserică a neamului mai mult sau mai puţin măroasă, dar caldă şi omenoasă, o fire nobilă şi generoasă, o vorbă sau o mână prietenoasă spusă / întinsă unui semen cu inima grea sau păcătoasă (căci inimă vie, aloo…), o construcţie politică sau o ideologie mişto, un cod de legi maibaro, iată faptele ce fac dintr-un simplu poolică frânar, altfel muritor ca orişice kknar, un homo dei exemplar, care supravieţuieşte şi după ce membrii cooperativei “Munca şi Viaţa-n Zadar” dau colţu spre Bellu iar, şi iar…”
……………………………………………………………………………………………………………..
“Păi, măh, dacă noi nu suntem decat o bucaţică mai mult or mai puţin famelică din entitatea ce suie din genunea cea mare spre lumina orbitoare de la capătu’ tunelului timpului, când steaua stelelor va fi prinsă din nou în chingile softurilor primare, pregătită fiind pentru big-bangul vieţii următoare, ce treabă avem noi – io, avp, sau tu, cetitorule – cu moartea şi cu viaţa de apoi, suflete…?”

Maestre,
N-as dori sa devin “fan”_ul Domniei Voastre,pt ca n-as avea posibilitatea de-aici in 200de ani sa reproduc-memorandu-va- stilul uimitor in care scrieti .Plus ca bunul simt nu m-ar indemna la un dialog cu dvs,lipsindu-mi argumentele sau verbele.Intr-adevar sunteti unic,dar geniile, maestre, sunt recunoscute mult prea tarziu.
De aseara si pana acu ,am savurat parte din opera Dvs si pot spune ca mi-ati oferit cele mai frumoase momente ale acestor sarbatori de iarna.
Dac-as fi ,maestre,un ministru al culturii luminat, ca sa nu folosesc termenu’la moda azi de iluminat,zic daca-as fi,Lucrarea dumneavoastra s-ar afla deja pe bancile scolilor,acolo unde copiii ar digera cu mult mai bine textul si ar intelege muuuuult mai repede esenta existentei noastre in acest Ou,sau a Oului insusi.
“Lasati copiii sa vina la Mine”a spus Mantuitorul .
Dar cum nu sunt decat un simplu cititor,n-am decat sa astept, ca recunostiinta mea sa se propage si pe alte paliere, mult mai inalte,astfel incat poetica dvs Lucrare sa fie recunoscuta acu si nu prea tarziu .
Continui lectura,cu multumiri !

AVP Says:
03/01/2010 la 20:49
@Monica, ma emotionezi mult prea tare pt etatea si conditia mea fizica actuala cu uimitoarea-ti lectura din modesta-mi opera (asta ca s-o faci si io pe modestu, aloo… ), pe bune… M-ai cetit atat de precis si ti-ai transcris atat de finissim impresiile de lectura incat, ca si dupa lecturile din Planeta-Ou ale dragei mele Stely, incep sa prind un curaj din ce in ce mai nebun, gandind ca am nemerit tonu si-am prins isonu unei cantari cat de cat mai acatari…

monica Says:
04/01/2010 la 15:33
Scuzele mele,celor care-au intrat pe-aici si-au citit si m-au dat in ghilimele gresit.Scuze lui Blaga pe care l-am pocit fara vrerea mea.
“SA nu strivesc corola de minuni a lumii” si nu a lunii se refera, sau mai bine zis, asa am inteles eu pe la 18 ani,la disponibilitatea mea de a nu violenta forma ,continutul sau vraja unei idei.
Daca asa as facea cu opera maestrului AVP,n-as reusi decat sa-mi fac mie un rau,pt ca as merge numai pe rationalizarea mesajului lui. Si cred cu tarie ca inaintea oricarui rationament de poet, a fost cuvantul
N-am inteles niciodata la ce folosesc exegetii .Trairile sunt individuale.
Taina si vraja din poemul Ou este tocmai minunea numita iubire,care-a nascut samanta ce duce la perenitate .Si acel pasaj in care dupa 500 de ani se trezeste din experiment si isi intalneste copiii,realizand ca nu poate trai fara ei si fara amintiri,m-a sugrumat de emotie.Legaturile ADN,asa cum se numesc ele acum sunt cele mai trainice.Mai ales la olteni:)
Mi-atiamintiti de Blaga , Maestre, pt ca acele strofe in care copilul filosof care isi prefira printre degete mirabila samanta de grau ,marcheaza astfel inceputul adolescentei ,adolescenta care pune si raspunde la intrebari ,unele mai intortocheate decat altele,dar carora numai mult mai tarziu le gasim sensul.
Sensul il detinem fiecare,dupa chipul si asemuirea(adneaua ) noastra ,pt ca in noi sta Dumnezeirea.
Sunt convinsa ca atunci cand Creatorul ne-a pus aici,ne-a pus cu responsabilitatea-n noi,constiinta,nu asa in dorul lelii.

AVP Says:
04/01/2010 la 15:49
Intr-o pauza de carat lemne, transpirat, dar cu soarta impacat…

Ramanem pretini, orice ar fi, dear @Goldmund… Stai pe-aci

@Monica, daca esti o fetica de etatea mea, ce te tot prostesti cu pluralu ista al majestatii… ? Nu doar ca suntem leat, dar suntem – daca am inteles bine – si rumâni olteni, aloo… Cand, copil fiind, ii vbeam lu my friend Nichita cu Dvs, batranu nostru pretin se uita inapoia sa si ricana: sunt io singur, bre, nu suntem doi… Sau ma intreba: lu Dzeu cum i te adresezi, bre…? Ii zici Duuumneavoastra… ?

Hai ca mai vbim, mai incolo…

monica Says:
04/01/2010 la 16:12
Erati doi Maestre,AVP si NICHITA,eu sunt nimeni fata de dvs.Si sotului meu i-am zis cu persoana a 2a plural ,timp bun dupa ce ne-am luat.Nu se zice pe la noi ,neica in semn de pretuire?
Nu va minimalizati pentru /din cuza ironiilor.
Cu plecaciune ,dupa ce-am citit si altele ,si altele despre si cu dvs.

monica Says:
04/01/2010 la 21:32
“Fabula arată că dacă eşti vulpe şi vrei să i-o tragi unui hartist mare nu tre’ să-i ordoni poeselului să scoboare din înalţimile-i ameţitoare (căci atunci precis vei deveni obiectu’ pamfletelor sale necruţătoare), ci aşteaptă să se răcească sfântu soare şi să vie dalba ninsoare, când greeraşu’ îşi va aduce aminte cum că, oricât ar fi iel de avepică, tre’ să mai facă şi păpică şi, călcându-şi pe foodulia specifică, va bate la o usă de furnică (şi moralistă, şi calică ). Asta-n caz că din zenit nu va fi căzut, biensur, decât o frunzulică şi că nu te mănâncă-n tur să zgândăreşti un creator pe cât de naiv & pur, pe-atât de inflexibil & dur”
mai pot spera sa mai vin pe-aici?
sara buna la toti !
decat atata poci !

Stely Says:
04/01/2010 la 21:47
monica,
: D

AVP Says:
04/01/2010 la 21:48




Stely Says:
04/01/2010 la 21:49
p.s.Fanitzele nu se sperie asa de repede..

AVP Says:
04/01/2010 la 21:51
Pe bune ca uitasem de… loupu moralist…

shock

monica Says:
04/01/2010 la 21:53
fratilor,mi-era frica sa mai intru,dupa ce-am plans mai toata ziua AVPeule,si vad pe-acilea tot felu’ de rezboaie

AVP Says:
04/01/2010 la 21:56
Aloo, n-am inteles…

dupa ce-am plans mai toata ziua…

Cum adica… ?

monica Says:
04/01/2010 la 21:57
vb Stelutei ce-avusesi cu noi ?
Dupe ce ne zganderi la fibrele sensibile,ne stuchesti oltineste?(remarcati ca-n cerc sa vb ca-n Tara Olteneasca,chit ca nu-mi merge)

monica Says:
04/01/2010 la 22:00
Avepeule,plansai neica ,ca cetii Evanghelia si-mi adusei aminte ca prostu’
da ma veselii cu vulpea,greierele si furnica si zisai ca ce-o fi o fi

AVP Says:
04/01/2010 la 22:00
Vba lu Stely : fanitzele n-ar trebui sa se sparie asa repede… Sper ca nervozitatea mea oltineasca (asadar, trecatoare ca o scantee de iasca…) sa fie siguru tau motiv de supalare confrateasca, draga mea pretina…

AVP Says:
04/01/2010 la 22:01

monica Says:
05/01/2010 la 12:38
Buna sa ti fie ziua Avpica(hai ca gasii si apelativul asta folosit de tine,asa ca nu te supara de alint).
Stii cum ma simt eu acuma? Ca un prunc de tzitza de vreo 3 saptamani ,care vrea sa suga de la masa si nu nemereste sfarcu,miscandu-si capul dintr-o parte-n alta.Deschisei mai multe din fisierele matale,si ma afundai si mai mult ; gandesc acuma ca trebuie s-o iau de la capat ,ca ori sunt eu batuta-n moalele capului ,ori opera matale este prea grea, in profunzimea ei , pentru mine.Vezi bine ca ori/ori e in defavoarea mea.
O rog pe Stely sa fie ingaduitoare cu mine si sa ma traga de maneca de cate ori o iau pe miriste,(cu toate ca viata mea a fost o lupta pentru liberagandire mai mult sau mai putin docta)ca sa nu-ti produc necazuri prea mari.Multam pt incurajarea de mai sus.
Iti zisai eu ca-mi trebuie cam 200 de ani s-o invat pe dinafara(operapoetica) ca sa combat spontan,nu asa, sa pierd timp, sa ma docomentez, ca sa dau o replica. Iar acel vers din Blaga “pentru ca eu iubesc si flori si buze si morminte” este modul meu de a exista,pt ca altfel as muri.
Am cautat ,ca am uitat si eu(aloo) o mica poezie ,tot a lui Blaga ,cu o incarcatura filosofica maxima,pe care-o dedic pretinului matale de mai sus,sia suna cam asa:

Inelul Anului

Anul adauga un inel tulpinii,
cand pomul e inca suleget,
cum mirele pune miresei
veriga pe deget

In jocurile si-n frumusetea Firii
puterea aceasta de-a pune inel
nu este de-a timpului
ci a iubirii

AVP Says:
05/01/2010 la 13:03
Ave, Monica, Stely ! Mi-ar parea rau sa stati doar in papusoi si sa nu sariti pe cei sau cele rele care tabara pre noi ca neste moroi / iele, o-le-le, lele… Rog deci sa nu fiti nici respectuoase si nici rusinoase, ci pe cat se poate de agresive si chiar furioase cu mine sau cu oricine, caci doar asa adevaru se scutura bine de minciunele, vbe usurele si de alte ingrediente jmekerele… Aici sunteti in casa unui creator of hypernor, iar daca ar fi sa ne luam dupa my friend Thor sunteteti chiar in birlogu Regelui Hyperspatziului, fetelor, asa ca puneti mana pe paloshu vorbelor si fiti gata sa ri-postati: fie la tendintele tyranice ale regelui cam din bobor, aloo , fie la badaraniile, prostiile or fuduliile priatenilor mai mult or mai putin cu homor…

Hai, va poop si spor… lol

Un subtilissim ganditor Ro… (3) « Viorel Padina Says:
05/01/2010 la 14:03
[...] : Un subtilissim gandi… on Un subtilissim ganditor R…AVP on Un subtilissim ganditor Ro…AVP on Un subtilissim ganditor Ro…Stely on Un subtilissim ganditor Ro…monica on Un [...]

Un subtilissim ganditor Ro… (3) « Viorel Padina Says:
05/01/2010 la 14:03
[...] : Un subtilissim gandi… on Un subtilissim ganditor R…AVP on Un subtilissim ganditor Ro…AVP on Un subtilissim ganditor Ro…Stely on Un subtilissim ganditor Ro…monica on Un [...]


05/01/2010 la 16:14
Monica, deci care e obiectia ta… ? Vrei sa spui ca aceste fiinte demonstreaza ca se poate trai si fara Soare…? Insa io n-am spus ca Soarele inseamna numai lumina (fara de care fotosinteza, deci regnul vegetal, in orice caz, nu poate exista), dar si – in primul rand – caldura… Daca in pestera aia ar fi minus 270 grade Celsius, asa cum s-ar intampla daca Soarele n-ar exista ori s-ar afla la o departare mult prea mare, n-ar mai exista nici flora si fauna de acolo, aloo…

Pe de alta parte, daca Soarele n-ar fi existat, nici Pamantu – rupt din Soare, conform celor mai recente teorii cosmogonicale… – n-ar fi existat…

Si fiindca te-am prins ca nu ti-ai facut lectia, fire-ai sa fii, te voi sfortza sa-nveti pe dinafara acest fragment din Poema Planetei, cum ar veni…

Dacă stelele din tării s-au născut din nebuloasele genitoare de galaxii, e clar că planetele pe care le ştii, astea fără lumină şi fără personale calorii, sunt rupte din aceleaşi nebuloase astral-placentare şi-azvârlite pe orbitele planetare, unde după nişte anişori de-nvârtit şi legănat ele s-au răcit şi pietrificat, normal, plus că faţă de centru’ radial şi face-to-face s-au depărtat, rămânând fiecare cu ceea ce din nebuloasa-mamă a apucat, respectiv cu elementele ce nu se puteau făuri decât în cuptoarele stelare de altădat, precum şi cu ceea ce pe drum care cum a putut a-nhăţat ; aşadar cu solu’ stelar-placentar plus spinu’ iniţial, la care s-au tot adăugat : praf spaţial, comete şi alte pietroaie/ pietricele cucuiete, cu care surioarele planete s-au încins preste ecuatoarele bosumflete, ajungând care mai grasă şi falnică, o veritabilă gigantică, n-aşa?, care mai piţifelnică, pârjolită ca Mercur sau ca Pluto, un biet ţurţur…

Savanţii au calculat şi probabilitatea ca din puzderia de planete apărute precum generaţia spontanee a drosofilelor irumpte parcă din must pur, unele s-ajungă a fi asemenea geoidului din terestra natur şi deci propice pentru viaţa ce ne-nconjur, pe când altele nevermur, însă pentru hypoteza asta io, poieselu, n-aş putea să jur, aloo… Din contră, postulez că din viaţă face parte şi ultimu electron din cea mai neospitalieră black-hole, fraţioare, şi că viaţa pe care o ştim – doar o etapă din viaţa mare – n-ar fi putut s-apară mai întâi decât în terestra splendoare (dovada fiind chiar cogito ergo sum…), şi asta o spun pur şi simplu pentru că poamele dintr-un Tree of Life lăudat nu se coc toate deodat, n-aşa?, ci se pârguiesc treptat-treptat, începând cu una pe care mai întâi grădinaru’ o va fi gustat, normal… Se ştie, de altfel, cum a evoluat pământu’ rupt din Soare şi-apoi încet-încet zvântat subt natala-i clocitoare, mai precis ce-ntâmplare s-a-ntâmplat în oceanu primordial ce va fi existat, în supa aia de neimaginat, plină de bulionu şi de aburii vulcanilor de început de veac şi înţepată de fulgere şi trăsnete ca-n iadul cel mai blestemat, când deci s-au sintetizat primii aminoacizi de pe nat şi pe urmă au pornit-o la autodivizat, reunindu-se în complexe organice din ce în ce mai vii şi mai în stare şi aburcându-se pe-a viitorului f. f. întortochiată cărare, în timp ce logosu’ scris în Cartea Vieţii încă din sămânţa big-bangatoare şi imbricat – cum am văzut – în Hypostazele filialo-temporale îl selecta mereu (prin lupta şi unitatea celor contrare şi pe baza principiului încercarea moarte n-are, biensur… ) pe “cel mai tare şi mai dur” din natur (şi nu neapărat mai pur, aloo…), pe care-l va sălta tâââââââta mare în cerurile sau calităţile următoare, n-aşa…? : de la simplicissimile protozoare până la primatele actuale şi la INRI ce-l ştii, cu-ale sale materii cenuşii hypervii…

monica Says:
06/01/2010 la 15:48
Dragilor,
dar cu emotia cum stati ,bey,devenirati masinute?Nu stiti a judeca numai in sabloane stiintifice?Eu sunt mai tonto,dupa cum zice NT si mi-o iau de la AVP ,pe bune.Dar voi dragilor ,care ziceti, ca sunteti destepti,de ce nu acceptati asa cum este un om?
Ma gandeam in stiintameaputina ca ne invartim cu totii intr-un saptiu geometric,fie el cerc,patrat,sfeta ,con sau care-o mai fi ,raportat la cunostiintele si descoperirile invatatilor,acest spatiu avand pt fiecare din ei o alta forma, iar pt prosti ca mine alta intelegere.
Imi imaginam ca daca altu e mai dastept ca mine este c-a avut vro samanta-n neam de calitate,i-a sa ma unesc eu cu asta ca poate iesi ceva mai bun.Dar cum sa ma unesc frate daca ala ma vede tuta?Se duce la alta mai oachesa si mai sprintena.Si uite-asa selectia se face intr-o vesnica miscare,ca eu facui prostii mei ,ai mai dastepti facura ,mai dasteptii lor,dar nu stii cand ai mei prosti se vor uni cu aia destepti,n-asa?.Dar ce rezulta vor avea cu siguranta si din prostia mea.Imaginandu-mi mii si miliarde de astfel de indivizi care alearga sau merg mai incet pe piste diferite,pe fire diferite,(ca intr-un pandant format din mai multe siruri cu margele)ciocnindu-se unul de altul, intr-o perpetua miscare,intr-un plan imaginat de mine poate in alt fel decat si-l imagineaza Stely,zic, acei indivizizi se duc spre inainte,evoluand,dar nu in egala masura.
Dupa mine,nimic nu are sfarsit decat memo al nostru,si nici acela in totalitate, ca oricat de prosti am fi tot mai ramane in memoriam ceva din noi,la urmasi.
Cum o fi si ce-o fi cu planurile si dimensiunile si fortele si cu bingurile,chiar nu ma intereseaza decat in masura in care intalnesc un OU poetic ,care ma-ncanta cu exceptionala lui cadenta,cu frazele pline de verbe care-i dau aceasta cadenta,cu multitudinea de sinonime care dau o culoare nemaiintalnita de mine pana acu.Mi-a creat emotie.E viu? asta conteaza pentru mine.Si cand vad ca si in mod spontan autorul e la fel de viu ,in interventiile lui,ca nu e inclestat la minte,inseamna ca memo nu l-a lasat ca merge inainte si ca “deci” evolueaza.
ALOOOOOOOOOOOOO!
neamtul tiganu Says:
06/01/2010 la 16:03
Bravo Monica, scris frumos si cu suflet.

monica Says:
06/01/2010 la 16:12
nu-i de bine !

monica Says:
06/01/2010 la 16:21
“Cică un vultur slobozit de pe stânca-i înaltă înşfăcă un miel de pe-o pantă şi zbură cu iel ca o parapantă. O gaiţă toantă, vrând să imite vulturul succesfull se repezi într-un berbecuţ karakul, însă ghearele i se-ncurcară în lână iar gaiţa rămase acoloşa o săptămână, mai precis până când alt cioban de rond (mai atent decât cel nărod) veni la stână, o zări, se gândi că gaiţa e nebună, însă n-o aruncă la căţei sau în lună, ci o luă acas şi-o arătă la ai săi derbedei, care fuseră încântaţi de looku paserei. “Ce e asta, bey, tată??” strigară toţi deodată. “Ce să fie, ce să fie, o gaiţă naşparlie care se crezu pajură fistichie, a drea’ …”

Morala: când eşti doar gaiţă sau cucuvea, n-o face pe vulturoaica sau pajura, căci s-ar phootea să nu poţi zbura nici cu-o vrabie-n cioc sau o rămurea, darmite cu-o pradă mai grea.”

AVP Says:
06/01/2010 la 16:54
Moni, esti tare, dear surioare… Insa ai dreptate, zau… Cand te lauda inimicu meu e de rau, iar daca i-ai zimbi zigonului nemtalau, netinand cont de advertistmentu-mi jujeu, ar fi si mai kklau…

lol

monica Says:
06/01/2010 la 17:04
Va poop pe toti ,plec la didiloiul mare si mai vb maine ,sper.AVP,Moni imi zicea tata ?!?! Mi s-a facut doooooor de el,de cand ma invart si eu prin Hyperspatz


Hantzy Says:
06/01/2010 la 21:00
Buna seara, orangeskorpio
Na, ca ma facui curios ca pe-o baba si cautai posturile monicai:
al dintaiul tradeaza ceva circumspectie … cum ca viata-n haurile dobrogene, cu animale oarbe si anaerobe, ar fi posibila si fara de soare. Pai, pe pestera aia nu tot soarele o facu?!
Insa, ulterior, ce minunatie de posturi a pus monica, admira-i-as zambetul ce vrea sa para mic …
O seara buna, tuturor!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu