Revolta unei maimute

Odată, o maimuţă din neamul anecdotic,
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic
A zis: Atenţiune! Sunt foarte afectată
Căci circulă prin lume-o vorbă, deloc adevărată,
Că omul ar descinde din buna noastră rasă
Şi însăşi ideea aceasta-mi pare odioasă
Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi
Copii lăsaţi pe drumuri sau strigăt de război
Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali
Drogaţi, lacomi de cărnuri sau homosexuali
Excroci, bandiţi, gherile sau vreo tutungerie
În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie
Noi n-avem mafii crude în stirpea noastră aleasă
Nici terorişti, nici dogme, nici luptele de clasă.
Cât am bătut eu jungla.. Scuzaţi, n-am observat,
În obştea maimuţească vre-un cocotier privat,
Nici garduri şi nici paznici, nici pui murind de foame
Sau omorâţi în taină de aşa zise mame.
Nu veţi vedea vreodată cât soarele şi luna
O minte de maimuţă dospind în ea minciuna.
Chiar dac-aş fi silită de vre-un laborator,
N-aş deveni port-bata şi nici informator.
Şi iată, înc-un lucru din lumea mea de jos:
La noi nu se întamplă război religios
Nici sfinte inchiziţii, nici libertăţi în lanţuri,
Nici chefuri după care să ne culcăm în şanţuri,
Nici ordine mondială, nici naţionalism
Şi nici vreo îndoială ce-aduce ateism
E-adevărat că omul a coborât la noi
Dar nu, fiţi rezonabiliN-A COBORÂT DIN NOI!