luni, 30 august 2010

Vuelta 3 Marbella-Malaga




Etapa a 3 a ne va aduce privilegiul de a porni din aceeasi locatie in care s-a terminat precedenta.Asta pt ca organizatorii acestui tur nu au gasit posibilitatea unei continuitati a traseului din cauza criteriilor ce trebuiesc indeplinite in fiecare etapa,astfel ca vor fi multe transbordari dintr-o regiune in alta .

N-o sa mai spun de Marbella nimic altceva decat ca orasul mi s-a parut (atat cat l-am observat din elicopterul echipei care filmeaza ,un oras construit haotic , cu o arhitectura pestrita care nu a tinut cont de un plan urbanistic, ci numai de locsorul cumparat, pe care s-a putut ridica rapid ceva,pt a scoate bani imediat.De fapt aici a fost fieful inverstitorilor din lumea fotbalului spaniol ai anilor70, care au vandut terenuri celor care aveau bani multi,indif daca acesti bani erau scosi din vanzarea de arme sau droguri.Si totul sub obladuirea municipalitatii .S-au purtat si pe vremea aceea ,dupa cum se vede,aceleasi practici mafiote,ca pe la noi,numai ca primarii acelor vremi au facut ani grei de inchisoare pt deturnari de fonduri.Poti sti de unde va sari iepurele si pe meleagurile mioritice?



Turul isi continua drumul de la malul marii,are cateva catarari nerepertoriate,deci o etapa pentru sprinteri in evadare,cu exceptia catararii de categ I de la sfarsitul cursei de azi ,cand de la 15 m deasupra marii se va urca in numai 1,8km la o dif de nivel de 900 m .
Cu siguranta, de astazi, clasamentul general va fi modificat ,pt ca un Cavendich,n-ar fi capabil sa faca fata acestei incercari.


Totul se intampla la Malaga ,oras cu peste 500 mii loc ,cea mai sudica localitate importanta, a intregului litoral mediteranean,situat la aproximativ 60 km est de Strâmtoarea Gibraltar şi aproximativ 80km de coastele nordice ale Africii.


Malaga este considerata "sufrageria" Costei del Sol pentru ca aici se mananca foarte bine ,cei care au investit in turism avand grija, ca bucataria mediteraneana sa nu aiba decat aprecierile celor care s-au hotarat sa-si petreaca vacantele aici. Preparatele din peste si fructe de mare au ajuns la rafinamente greu de atins in ate locuri.


Alcazaba y Teatro Romano

Exista in Malaga 24 de muzee fiecare cu specificul sau. Muzeul Picasso din Malaga muzeu ce adaposteste si fundaţia care celebreaza zilnic prin vizitatorii ce-i trec pragul, locul nasterii marelui artist.Muzeul de arta contemporana din ACC, Muzeul de Arte si Traditii, degustari de vinuri la Muzeul vinului de Malaga sau pentru a afla informatii despre folclor intri in Museul de Arte Flamenco.


Parcul florei exotice, intins pe 800 de metri lungime,adaposteste Grădina Botanică de la Concepción si are peste 500 de specii diferite tropicale şi subtropicale.


Alcazaba si Teatro Romano

Avand o asezare geografica privilegiata ,istoria acestui oras se intinde pe aproape 3 milenii si, de la fenicieni la cartaginezi ,de la romani la arabi , sfarsind cu spaniolii,toti l-au transformat intr-un oras cautat pe harta lumii ca unul din cele mai mari centre culturale, sperandu-se ca in 2016 sa fie declarat Capitala Culturala a lumii

Rezultate etapa 3

1 134 GILBERT, Philippe OLO 4h 06' 12''
2 181 RODRIGUEZ, Joaquin KAT + 3''
3 71 ANTON, Igor EUS + 13''
4 126 NIBALI, Vincenzo LIQ + 15''
5 112 BOLE, Grega LAM + 15''
6 11 ROCHE, Nicholas ALM + 15''
7 157 MENCHOV, Denis RAB + 18''
8 211 MOSQUERA, Ezequiel XAC + 19''
9 51 ARROYO, David GCE + 19''
10 99 VICHOT, Arthur FDJ + 19''



Clasament general

1 134 GILBERT, Philippe OLO 8h 55' 56''
2 181 RODRIGUEZ, Joaquin KAT + 14''
3 176 SIVTSOV, Kanstantsin THR + 22''
4 177 VAN GARDEREN, Tejay THR + 26''
5 126 NIBALI, Vincenzo LIQ + 28''
6 179 VELITS, Peter THR + 28''
7 71 ANTON, Igor EUS + 35''
8 9 TONDO, Xavier CTT + 35''
9 209 SCHLECK, Frank SAX + 36''
10 5 FLORENCIO, Xavier CTT + 41''

duminică, 29 august 2010

Vuelta-etapa2 Alcalá de Guadaíra- Marbella

Dupa ce aseara ,tarziu si nicidecum asa cum anuntasera cei de la Eurosport orarul de transmisie live,am vazut TT din prima etapa a Vueltei,in... nocturna.O fi fost vreo gaselnita iberica,din cauza temperaturilor ridicate ,oricum o premiera mondiala,dar sa stai, ca telespectator, cu farurile de la masinile de control in ochi ,nu mi s-a parut o idee fericita.

Atat pot sa spun: dincolo de oroarea pe care mi-o starneste o corida,neintelegand si nefiind de acord cu violenta asupra animalelor,Plaza del Torro, cu arena feeric luminata m-a impresionat.In rest, nu tu Plaza Spania,nu tu Catedrala gotica, una dintre cele mai mari din lume,nu tu turnul Giralda, un minaret arab.Nici pomeneala de Palatul arab, cu gradinile in stil maur, Zidurile romane, Turnurile arabe (printre care Torro del Oro);au scapat transmisiei cu toatele si mai nimic din ce asteptam sa mi se dezvaluie in capitala Andaluziei,nu s-a intamplat; niste transmisionisti neprofesionisti, nepriceputi de-a dreptul.







Astazi am ratat inceputul etapei a 2a,cand tricoul rosu(Mark Cavendish-team Columbia) ,verde si celelalte doua au luat startul de la Alcala de la Guadaira, ca dupa 177km sa termine rulatul la Marbella pe Costa del Sol,una din statiunile "de fitze"ale lumii.














Alcala de la Guadaira localitate cu 70 de mii de locuitori situata la 10 km SE de Sevillia,pastreaza tonul arhitectonic al Andaluziei ,imbinand vechiul (gotic,maur)cu cel modern.Este orasul flamenco-ului ,al podului pe Balaur si orasul painii cele mai bune din Spania, brandul Alcala fiind renumit.












Marbella nu cred ca trebuie sa o mai prezint, ea reprezentand ,cum am si spus mai sus ,fieful oamenilor de afaceri ,actorilor ,high-life-ului protipendadei euro-asiatic-american-africane,care pe 28 km de plaja cu muntele de-o parte si marea de alta isi serbeaza victoria vietii cu sticle de sampanii ,care au preturi ametitoare .Nu mi s-a parut ,totusi,o statiune de bun gust ,oops!Poate nu am eu gustul celor care "sparg" in restaurante ,intr-o singura seara,bugetul unui cartier ro,pe un an!Aloo...nu un cartier muncitoresc !!!!!!!!!!!

Am pierdut azi o buna parte a cursei ,dar am castigat o noua cunostiinta ,un om de toata isprava ,cum rar poti intalni:muzeograful de la casa artei olaritului de pe langa Manastirea Horezu, care cu sufletul omului indragostit de frumos si autentic s-a contopit cu nuantele cele mai frumoase ale pamantului ,dand nastere unei poezii a culorii, cum rar poti intalni.
Despre el intr-o postare speciala .


Clasament ETAPA

1 96 HUTAROVICH, Yauheni FDJ 4h 35' 41''
2 172 CAVENDISH, Mark THR m.t. 1º
3 103 FARRAR, Tyler GRM m.t. 1º
4 111 PETACCHI, Alessandro LAM m.t. 1º
5 82 CARDOSO,Manuel Antonio Lea FOT m.t. 1º
6 72 FERNÁNDEZ DE LARREA, Koldo EUS m.t. 1º
7 169 SWIFT, Ben SKY m.t. 1º
8 191 FÖRSTER, Robert MRM m.t. 1º
9 183 GALIMZYANOV, Denis KAT m.t. 1º
10 147 STAUFF, Andreas QST m.t. 1


Clasament General


1 172 CAVENDISH, Mark THR 4h 49' 35''
2 176 SIVTSOV, Kanstantsin THR + 12''
3 179 VELITS, Peter THR + 12''
4 177 VAN GARDEREN, Tejay THR + 12''
5 174 GOSS, Matthew Harley THR + 12''
6 171 BAK, Lars Ytting THR + 12''
7 175 ROULSTON, Hayden THR + 12''
8 103 FARRAR, Tyler GRM + 21''
9 121 BENNATI, Daniele LIQ + 22''
10 126 NIBALI, Vincenzo LIQ + 22''

sâmbătă, 28 august 2010

Program transmisii Live Eurosport UK - Vuelta2010

Saturday, August 28, 20:30-23:00: Stage one, LIVE, British Eurosport

Sunday, August 29, 15:00-16:45: Stage two, LIVE, British Eurosport

Monday, August 30, 15:00-16:45: Stage three, LIVE, British Eurosport

Tuesday, August 31, 15:00-16:45: Stage four, LIVE, British Eurosport

Wednesday, September 1, 15:00-16:45: Stage five, LIVE, British Eurosport

Thursday, September 2, 15:00-16:45: Stage six, LIVE, British Eurosport

Friday, September 3, 15:00-16:45: Stage seven, LIVE, British Eurosport

Saturday, September 4, 14:45-16:45: Stage eight, LIVE, British Eurosport

Sunday, September 5, 15:15-16:45: Stage nine, LIVE, British Eurosport

Monday, September 6, REST DAY

Tuesday, September 7, 15:00-16:45: Stage 10, LIVE, British Eurosport

Wednesday, September 8, 15:00-16:45: Stage 11, LIVE, British Eurosport

Thursday, September 9, 15:00-16:45: Stage 12, LIVE, British Eurosport

Friday, September 10, 15:00-16:45: Stage 13, LIVE, British Eurosport

Saturday, September 11, 15:00-16:45: Stage 14, LIVE, British Eurosport

Sunday, September 12, 15:45-16:45: Stage 15, LIVE, British Eurosport

Monday, September 13, 15:00-16:45: Stage 16, LIVE, British Eurosport

Tuesday, September 14, REST DAY

Wednesday, September 15, 15:00-16:30: Stage 17, LIVE, British Eurosport

Thursday, September 16, 15:00-16:45: Stage 18, LIVE, British Eurosport

Friday, September 17, 15:15-16:45: Stage 19, LIVE, British Eurosport

Saturday, September 18, 15:30-16:45: Stage 20, LIVE, British Eurosport

Sunday, September 19, 15:00-16:45: Stage 21, LIVE, British Eurosport
Eurosport





Astazi,etapa 1 incepe la Sevillia orasul gazda a ITT-Vuelta 2010. Un oras unic,cu un patrimoniu artistic demn de unul din cele mai mari centre culturale ale Europei.
Intalnesti aici arta autetica sub toate expresiile ,iar ofertele culturale te imbie si te fac sa te simti imprejmuit de bun gust, in cele mai neobisnuite locuri.

Un oras al secolului XXI ,cosmopolit dar in acelasi timp traditional prin caldura cu care-si primeste vizitatorii.Acest oras mirific este mostenitorul tuturor popoarelor meditareneene.

Catedrala, Real Alcazar, El Museo de Bellas Artes ....mersul pe jos pe strada Betis, cartierul evreiesc, pe Maria Luisa Parque, flamenco, Museo de la Macarena, Gradina americana,Magic Island si multe alte locuri in care vechiul cu noul se imbina fericit in culori si atitudini miraculoase .Multe obtiuni pt petrecerea timpului liber sau placerea de a descoperi de fiecare data altceva



Ora UK

luni, 23 august 2010

Troll-ul TiTi



De mult am vrut sa scriu despre trolli,mai ales ca ,in ultima vreme dau peste ei frecvent.Termenul,sa fiu sincera, nu-l stiam inainte de a deveni blogger sau comentator prin spatiul virtual,dar intalnindu-l am incercat sa-i deslusesc adevaratul inteles si sa nu ma limitez sticto sensu la traducerea din dictionar.

Tradiţional, un troll este un membru al unui grup de useri, care face posturi în mod deliberat concepute pentru a atrage atentia sau răspunsuri de furie sau de indignare. Este "cârlig"ul membrilor acelui grup,membrilor incepatori sau ai celor care nu discern,sau mai degraba nu intuiesc rolul pe care si-l aroga trollul intr-o comunitate virtuala:acela de a-si oferi satisfactia ca a avut,prin interventia sa, un impact major asupra grupului.

Acum,si trollii astia sunt de mai multe categorii si semintii.Cand spun asta o fac pt ca am intalnit trolli care pozeaza in cei mai "curati" interlocutori cand ,de fapt ei contin in caracterul si in educatia lor o mizerie morala cum rar ti-a fost dat sa gandesti ,nicidecum sa intalnesti!

Dar la aceasta categorie-concluzie ajungi numai dupa ce intuiesti ceva putred in ei si vrei sa te convingi de banuielile tale aducindu-i ,cu dibacie, la decopertarea adevaratului lor caracter al carui continut constati ca iti provoaca frisoane.Ca-si satisfac foamea cauzata de preamarire ii inteleg ,in spatiul virtual este foame mare,dar altfel... lol!

O alta categorie intalnita de mine sunt trolii rautaciosi, plini de umor de altfel, care sunt sarea si piperul unei comunitati de useri.Deseori adopta identitati temporare pt a juca feste- gustate sau negustate de participanti. Cand umorul e de buna calitate un astfel de troll chiar ajuta comunitatea sa-si consolideze statutul.Aduc audienta ! de aceea ,marea greseala a adminilor este ca in loc sa renunte la ei -prin banare ,ar trebui sa renunte la inchistatii care nu aprecieaza posibilitatea de a mai rade uneori impreuna ,dar raspund trollilor asigurandu-le acestora posibilitatea de dezvoltare a intrigii,denaturand-o.

Lipsitii de raţiune,absurzii,stupizii sunt trolli inofensivi ai blogosferei.Ei revin permanent cu "povesti" care se bazeaza pe nimic sau pe fabulatii care provoaca insa :roll: si :shock: Se intampla ,nu rareori sa posteze absurditati care pot duce insa la discutii sau dezbateri profunde. Asa ca-s de preferat ,altora ....oops!

Si in sfarsit ultima categorie intalnita de mine sunt ostentativii-abuzivi,trolii cei mai nesuferiti, care chiar de-i dai afara pe usa ,gasesc modalitati multiple de a-ti intra pe geam .Sunt ,parca, antrenati in orientarea lor obsesiva, dar tactic,inteligenta de adistrugere a unui individ sau a unui intreg grup.

De acestia din urma o sa ma ocup ,special, intr-o alta postare, ca sa vedem cine sunt si de unde vin ei ... oops !Or mai fi si alte categorii pe care nu le-am remarcat eu .Asa ca ...mai e loc !!!!! Oare TiTi in care categorie s-o fi incadrat?

sâmbătă, 21 august 2010

Marul copt si omul....bun de dat deoparte !




Este extrem de edificator pt mine modul in care majoritatea oamenilor privesc de la distanta,impasibili, tot ce-i inconjoara.Am spus-o de nenumarate ori ,ca pana n-om invata sa identificam in propria noastra viata posibile asemanari cu situatiile in care se afla semenii nostri si nu actionam in a-i sustine, macar, c-o vorba,cu o atitudine, daca nu suntem in stare sa actionam concret,cu fapta,drumul nostru in societate este ca al plantelor.

Daca rareori,se naste in cineva simtul civic de a actiona in vreun fel, este marginalizat imediat ,este privit ca “ciudat” este, ca in cazul Angelei Furtuna, suspicionat (si aloo…nu de prostime ci de oameni “cu carte”) ca face jocuri sau ca e in “slujba” cuiva .

Sunt convinsa ca-n minti vegetative acest ultim apel al scriitoarei AFurtuna, in care se reflecta anomaliile convietuirii ei cu o societate care se vrea europeana, atacurile grave la adresa democratiei insasi sunt privite cu detasarea marului ce sta sa dea in parg ,pe o creanga, la sfarsit de august.

Imi pare rau ca dl Flutur nu a gasit modalitatea de a solutiona la nivel local,o situatie care, poate ca tine de decizii la nivel national; dar, cum ne-am invatat sa asteptam ca “tatuca” sa ni le rezolve pe toate ,dam din umeri sau ca in cazul de fata trimitem un emisar ,neavand curajul recunoasterii neputintei.

Poate ca vrem sa se intample vreo alta nenorocire pt ca “descentralizarea” sa se produca in fapt si nu in declaratii sforaitoare, de care ne-am saturat ,cu totii.
Ma intreb deseori,cand un om se hotaraste sa intre in politica, pt ce o face, oare? .Eu inteleg ca oamenii politici ar trebui sa fie niste persoane deosebite ,care au curajul asumarii unor decizii/solutii luate in urma unor analize .Pai daca analiza nu s-a facut, de ce-ai concluzionat tu,ca sef al unei organizatii politice,ca o greva a foamei poate inceta ,asumandu-ti politic gestul si declaratiile publice,devreme ce tu nu esti in stare sa si actionezi in consecinta,promt ,in perspectiva continuitatii activitatii pe care o presta dna Furtuna?

Politicienii nostri se invart intr-un cerc vicios pt ca nu au acel ceva(intuitie,inteligenta,curaj,verticalitate) , care i-ar face deosebiti de ceilalti muritori de rand.Pana cand s-or naste astfel de oameni,o sa asteptam si noi,din spatele nick-urilor sa vina “tatuca ” sa-i rezolve situatia dnei Furtuna oops .

Il contrazic aici pe @gold ,care in alta situatie semnalata pe blog intorsese pe dos zicala “pestele de la cap se-npute” sugerand ca s-ar intampla invers. Puterea exemplului este deseori ,daca nu de fiecare data, edificatoare intr-o societate bantuita si dupa 20 de ani de fantomele comunismului

luni, 16 august 2010

Un isvoras rece&shopotitor pt stiuculitele de pe for...

AVP,prietenul meu din hypernor a reluat ,pe blogul sau aflat ,se pare, intr-o vacanta "lamuritoare" pe aceasta caldura innadusitoare , o tema la care facusem trimitere,cu ceva timp in urma.La vremea respectiva nu mai gasisem prin sertarasele avepiste "sursa" cu care sa-mi sustin afirmatiile ,multora parandu-li -se exagerari probabil ,deoarece nimeni nu a luat in seama commentul meu. M-am obijnuit mai demult cu astfel de amabilitati,primo pt ca nu am nici o pretentie si duo pt ca pot trai si din altceva, decat din iluzii.

Va ofer placerea de a lectura singuri interventiile poetului scrise intr-o limba romana accesibila oricui are gustul de a iesi din lemnaraia unui depozit de cherestea ,denumit impropriu logos ,cuvintele ,propozitiile si frazele folosite de cati mai multi dintre noi,omorand zi de zi o limba dotata cu suficiente verbe si atribute incat sa nu se piarda.

Am sa adaug insa commenturile mele de peblogul avepist pe care le gasesc my self bune si nu vreau sa le pierd .Invat din mers tupeul,pt ca nu se mai poate trai altfel!

Un isvoras rece & shopotitor ...... care da titlul acestei postari este de fapt un For... pescaresc in care poetul ,prin 2005 a patruns intempestivo-literar lasandu-i pe bietii pescari shocati .Va asigur ca merita sa cititi cutrenuratoarea intamplare care a deranjat cu siguranta ,in mintea pescarilor avepisti,Naiade, Sirene si Ondine ce le protejau discutiile sau povestile lor pescaresti.
Dar,mai avem o trimitere si spre lumea bloggeristica din care facea parte in 2005 AVP si de care si-a adus cu siguranta aminte in urma unor cvasi inpunsaturi actuale oops!

monyf51 Says: 15 august 2010 la 10:15


Nu stiu cate pagini s-au umplut la acea data si nici cati au fost gata sa ti se alature .Eu nu am mai gasit decat 1, “Costel”, si asta ,o sa razi,chiar aseara In timp ce te conversai cu Costel,care sper ca este aceeasi persoana ,de atunci.De legatura speciala pe care o aveai legat de numele lui, care-ti amintea de cineva drag ,de”Dunarea-Dunare, drum fara pulbere… ” care va lega dpdv local si regional, de simplitatea dar in acelasi timp curatenia cuvintelor lui cand te-a aparat barbateste dar si cu sufletul de om incercat de viata ca si dta.
"costel"
“Il citesc si, intr-o mai mica masura, il inteleg pe micul burghez la fel cum, cu siguranta l-ati citit si voi. Constat ca notele lui sunt oarecum distonante in raport cu cele din jur. Distonante dar nu false.
Opinia mea, strict umorala, este ca nu-i gasesc decat niste reactii instinctive (aproape neconditionate) construite in sirul lung de ani cand trebuia sa supravietuiasca. Eu nu as fi avut puterea. Pentru asta il accept
A fost nevoit sa rescrie ce a predat falsu-i prieten (evident devenit propietar de editura mai apoi) Securitatii. Eu nu as fi avut forta. Pentru asta il respect
A continuat sa scrie, undeva in podul unui CAP, stiind ca zidirea-i va fi zadarnica, din moment ce sacrificiul sau va zace undeva in cotloanele unui dulap SECUrizat. Eu n-as fi putut. Pentru asta il admir
La cererea, expresa, sa-ndulceasca oarecum slova a avut de ales. Intr-o mana erau cei treizeci de arginti. In cealalta……. Eu nu as fi avut curajul. Pentru asta il invidiez
Cu trecerea timpului, si a epocilor, constata pe propria piele, ca lucrurile nu s-au schimbat. Isi continua LUCRAREA, chiar daca in hyperspatz, singurul in masura sa-i ofere orizont. Eu nu as fi facut-o. Pentru asta il iubesc. ”


AVP
“Şi văzând că străinii ăia nu zic nemic, ba chiar parcă începuseră să pişe ochii un pic, continuai să-ntreb cu glas mic : “Şi tu, Mămica mea, Tăticule, Marele, Maică Mare, Mumă, Tică, unde sunteţi, mey, neamu’ lu’ Marachiţă, Ştirbu, Culcea, Abălarii Padinei ?!… Şi tu, Mihaiţă, frăţior adorat, unde eşti, mey, de ce nu te văd lângă mine, unde-oi fi plecat ?!… Şi tu, cumnăţică, voi, nepoţei, unde sunteţi, mey ?!… Unde sunteţi, bey : Nenea Gică, Tata Nuţă, Maică Petro, Unchiu’ Gene, Tuşă Nelo, Nene Dode, Tanti Anuţo, Nenea Pitită, Tuşă-Ioano ?!… Unde sunteti Noro, Palo, Gelule, Nicule, Dorule, George, Mitrele, Titele, Leto, Ghiţo, Moaşo, Moşoiule, Tuşo de la Amărăşti… ?! Şi voi, firea-ţi jurate, libovnice ce vă băteaţi pe mine toante, unde-mi sunteţi, bey : Dudeasco, Tanţo, Rodico, Marieto, Vali Bîţico, Florentino, Stelo… ?! Iar voi, tovarăşii mei de joacă, ai hyperspaţiului derbedei, cocoşiţe şi cocoşei, unde sunteţi, bey…?? ”
Etape si etape ,care scrijelesc in inimile noastre, dureri si bucurii.Important ar fi sa ne pastram asa cum suntem si sa nu ne schimbam felul de-a fi ,facand pe plac decat constiintei noastre.Restul este dureros de trecator
Am incredere in dta,dle Viorel Padina !


monyf51 Says:
16 august 2010 la 11:33
Te-ai intitulat “iepocal” si stiai de ce .
Manuiesti cu o usurinta de adevarat maestru cuvinte ,situatii , insi pe care ii transformi in personaje carora le scoti in evidenta calitatile sau inabilitatile .
Am ras cu pofta cand,din dorinta de a comunica cu ceilalti, ai intrat in teritoriu exclusivist al pescarilor. Ti-ai demonstrat inca odata ca “omul standard ” ,la care deseori faci referire ,socat,extaziat sau nu,cand te citeste apeleaza deseori la formule standardizate pt a scapa din clinciurile unei limbi in care nu se prea descurca si pe care dta o stii asa de bine ,incat devii “neintelesul”, “ciudatul” .
costica: :shoch:
avp :Uno io inteleg ca te-am lasat cu gura-ti dintzoasa bouche bee si cu ochii albastrii-exolftalmii, dear costica al fishingii , dar inca nu pricep ce anume din tableta mea te-a shocked, ca si cum ai fi castigat la ex-bing un locked, n’asa? sau parc-ai fi hayssam-salam-haham cand mascatii lu dynam de la spate-l imping, pe insusi iel, ce credea ca pe amicu-i anti-sing-sing nimeni nu poa’ sa-l inving…
…………………………….

Ovidel Ovidel, limbaju-mi anormal este de fapt normal, numai ca nu solemn, formal sau de lemn tontal, asa cum ai invatat mataputza la scoala dupa programa comunisto-marghioala, care ii iluziona pe copii cum ca exista mai multe lumi si cel putin doua Romanii, n’asa?: una in care se vbeste ca la carte, unde oamenii sunt buni, drepti si frumosi, iarba e verde ca-n rai, apa limpede si rece ca la eschimosi si unde nu exista cretini, ranchiunosi, zgarciti, derbedei, saracie lucie & aurolaci urdurosi, ci numai fiinte, lucruri si fapte minunate, dar de care in realitate nu prea ai parte, vai… ; si cealalta Ro, de acasa sau de pe strada ta desfundata, nematurata si tontusi romantica si haioasa, n’asa?, unde sa nu-mi spui ca nu l-ai auzit niciodata pe taticutu-tau cum pe mamica o alinta macar din joi in Pa’ cu-o vba licentioasa, mai acana, sau cu vreo scatoalca vanoasa, ori te pomenesti ca parintii tai sau amicii din copilarie vbeau numai si numai ca la Academie, mey ? Limbaju-mi colorat, care pe toti in dreaci v-a cam bagat sau, dupa caz, naz si praz, v-a iritat, e in realitate personalizat, mey, baiat, e stilizat pana la a deveni unicat, caci io, AVP, nu sunt in serie mare fabricat – stiati ca…? Hai pa, rumega mai intai ce-ti spusei acumasa, iar pe urma om mai vbea… In orice caz, esti un forumel dezghetel, Ovidel, asa ca daca te-ar intalni nenea Avepel ce crezi ca ti-ar da, a? Ei bine, un bombonel de la fabricile de halvitza ale lu nenea Basel, normal… …ăîâţş – proba de microfon…

Hai pa, sper sa nu fiu nevoit sa plec si d-icisa doar pt faptu ca nu seman cu nimerea, ca uratu ala din desenu animat al lu nenea Disney, a…?


Bine c-am regasit aceste texte, pe care le dadusem ca exemple ,candva. Ca si fabulele au in ele incarcaturi socio-morale pe care le faci sa irupa peste un auditoriu deseori imuabil, ce-i este departe nu numai termenul de ingenuu , dar si calitatea intuitiva de a-l descoperi ,ca atare ,printre cuvinte.
Are dreptate dl Iliesiu. Tot ce-ai scris ,nu e la intamplare pus …oops ! Dar putem zice,ca nu este pt fietecine, bre

AVP Says:
16 august 2010 la 12:15
Chiar as vrea sa reintru odata acolo si sa vad cum m-ar intampina baietii, dupa 5 anisori… Pariez ca reactia noii generatii de pescari ar fi quasiasemanatoare cu-a vechii generatii… ; in orice timp si spatz, oamenii statistici il intampina cam in acelasi fel pe e.t., pe christ or pe un ingeniu oarecare, se pare…

In fond, daca i.t.morar, patrasconiu, teodorescu, istodor, crogozanu, theophile, bleen sau viq, ca sa ma rezum doar la istetitzeii pe care-i cunoasteti si voi, au reactionat cum au reactionat – respectiv penibilissim -, atunci cand s-au izbit prima oara de avp, ce naiba de pretentii s-avem de la niste simpli pescari, oamenii cei mai statistici din lume, care n-au nici in clin nici in kklin cu problemele, mintea si sufletu unui creator of hypernor… ? oops




monyf51 Says:
16 august 2010 la 14:44
Pai cum sa te intampine, dacat asa:
Mare figura esti…cel putzin la exprimare,esti original…ne-ai lasat masca pe totzi… sau Intr-un fel,te exprimi ca si Shakespeare…interesant,oi fi si tu vreun scriitor ceva,sau incerci sa devii?

Homu’ intuise ceva-ceva ,dar ca tot romanu’, pe imash si mai in relache a gandit prea mult ,dupa care si-a revenit la sentimente …. statistice

marți, 10 august 2010

Apocalipsa...

Transformarea unui cotidian, intr-o mitraliera de scuipat injurii fusese motivul pentru care D Grebu parasise Redactia"Cotidianului" si postul de editorialist .Radiografia facuta de D Grebu prin scrisoarea deschisa publicata pe forumul lui V Tismaneanu,intitulata "Fara ecouri..." si in care le imputa fostilor colegi de redactie T & P - fara sa-i numeasca, pt ca se stiau ei- lipsa lor de reactie si "confuzia" creata intentionat de tacerea lor a scos din amortire frustrarile celor pe care, marele grafician ii ironizase,cu un umor la fel de taios precum isi folosea filosofia culorii si a formelor in ilustratiile care nu iertau viciile societatii ro. Se pornise Apocalipsa ...
Daca cititi in continuare, cu atentie veti descifra cat se poate de clar ( fara explicatiile mele ) episoadele evolutiei acestor conflicte ,consistenta lor, laolalta cu vehementa cu care aceste conflicte au ingreunat cursul firesc al evolutiei unui for de discutii pe marginea lucrarilor poetice sau grafice ale celor doi artisti .
Am incheiat anteriorul topic cu un comentariu care ne trimitea in trecut.
Dum -Dum, pe mai multe siteuri isi exprima resentimentele fata de artist si-l scotea "in fata " pe Dion, artistul cu care dl Grebu avusese legaturi colegiale,pe care-l promovase si care-si lasase impresiile deosebit de pozitive la adresa maestrului DeVis in monografia pe care marele grafician urma sa o publice.
Un sentiment de viermuiala si adevarata panica iscata in randul postatorilor noi sotiti pe forul avepist.Motivul?- alaturarea marelui artist ,forumului unui fost dizident ro,Viorel Padina ,la randu-i poet ,autor al samizdatului "NU" al "Apelului catre Europa" si al volumului de poezii"Poemul de Otel" ,care a vazut lumina tiparului,bineinteles,numai dupa '89.
Toata poolimea si-a dat seama ca odata alaturati ,cei doi mari oameni de cultura ro,reprezinta un adevarat pericol socio-politic pentru baietii cu ochii deschisi la culoare care ,ascunsi prin ungherele virtuale in rol de internauti culanti si "iubitori "de cultura ro s-au transformat subit in neobositi raspandaci ai minciunii si delatiunii .



- de ce domnul Grebu nu s-a deranjat să "erupă" când un coleg de breaslă şi de muncă, graficianul şi caricaturistul Daniel Ionescu-DION, a fost exclus
intempestiv, anul trecut, din redacţia aceluiaşi ziar, dar acum expediază
flăcări de balaur în apărarea unui gest incalificabil al lui TRU, ziarist plătit
în duet cu un partid, ajuns politician stipendiat cu 7000 de euro, omiţând să
aibă onestitatea de a respecta separaţia puterilor în stat (sau poate TRU se
poate condensa şi în cal, şi în călăreţ) ?! Dum-Dum



În plină vară caniculară, un important cotidian naţional era străbătut de
frisoane, precum un bolnav de paludism, osificat într-un modus vivendi toxic.Într-o Românie deconectată de la un sistem autentic al valorilor, cotrobăităvisceral de o vanitate haotică, acest tremor convulsiv al Cotidianului a fost doar un nou punct de confirmare al diagnosticului naţional.
Risculderizoriului urmărea fiecare jurnalist ce-şi compunea "scrisoarea de bun rămas",ca un amorezat înşelat de stele, de trandifirii pregatiţi pentru iubită şi de
însăşi iubita. Tot de acest tip de colţi moi s-a folosit şi graficianul Devis
Grebu pentru a muşca din "duşmani", avându-l ca servant pe Vladimir Tismăneanu,
prin blogul său, unde toată nobleţea artistică a lui Devis Grebu s-a prăbuşit
sub un discurs lamentabil, schimonosit de atacuri insalubre la adresa breslei
graficienilor satirici.
Într-o primă fază am reacţionat instantaneu împotriva acestei agresiuni, dezamăgit de prestaţia umană a unui personaj ce părea contopit cu însăşi eleganţa intelectuală. Totuşi, acalmia ce-a urmat acelui articol s-a dovedit scurtă, graficianul Daniel Ionescu-DION, fost "combatant" în tranşeele Cotidianului, a dorit să-şi expună punctul de vedere,trimiţându-mi opinia sa, sub deviza aristoteliană Amicus Plato, sed magis amica veritas. Dum-Dum

Mi-e prieten Grebu, dar mai prieten îmi este adevărul
L-am cunoscut peDevis Grebu în urmă cu 22 de ani pe culoarele giganticei redacţii a ziarului The New York Times. Eu, tocmai sosit în New York şi proaspăt colaborator al etalonului de presă mondial, el deja cu o oarecare vechime şi palmares la activ.
Ne despart, ca vârsta, două sau poate chiar trei generaţii. Ne apropie însă vocaţia de profesie şi, într-o bună măsură, exilul şi experienţa dobândită ca ilustratori de presă. Personal nu am simţit niciodată din partea lui Devis invidie, cel puţin nu făţişă, iar eu, recunosc, sunt incapabil de un astfel de sentiment. Am avut constant o relaţie amiabilă şi colegială cu maestrul Grebu.
Ne-am vizitat reciproc expoziţiile la New York sau la Bucureşti. Am scris chiar o cronică plastică la una din expoziţiile sale în Cotidianul pe vremea când încă nu îmi începusem colaborarea ca ilustrator editorialist la ziar (iniţial am scris cronici plastice pentru Cotidianul). Doi ani apoi am fost în tandem pe pagini oglindă ilustrând fiecare textul încredinţat. De multe ori am ilustrat
alternativ textele aceloraşi autori. I-am admirat, ca mult alţii dar nu toţi, desenele sugestive şi pline de farmec estetic. Trebuie însă să spun că, din pacate, Devis pica adesea în desenele sale într-un soi de trivial abject. Acum nici eu şi nici el nu mai avem spaţiul nostru, un spaţiu vital pentru un artist activ, spaţiu ce mie personal îmi lipseşte aproape organic. În momentul de faţă
mi-am reluat însă colaborarea peste ocean la Village Voice. Desigur suntem întreptăţiţi amândoi să ne considerăm trădaţi de cel care ne-a adus la Cotidianul. Posibil că sunt raţiuni financiare la mijloc, numai că, şi aici sunt în totalitate în asentimentul domnului Grebu, în presa românească nu există educaţia viziual-estetică şi nici percepţia reală că ilustraţia de presă, cu izul ei de efemeridă, posedă totuşi un impact de dinamită, fiind parte integrantă a mesajului mediatic.
Desigur că nu mă deranjează atât de mult faptul că, în primul rând colegul Devis, dar nici Volodea Tismaneanu (care are un desen şi de la mine pus pe pereţii casei sale de exilat în Washington DC, dar probabil l-a aşezat mai spre toaletă şi a uitat de el), nici H.R. Patapievici,nici alţii care ar fi fost întreptăţiţi atât profesional cât şi etic, nu au făcut lobby în jurul meu în momentul când, înaintea lui Grebu, am fost înlăturat din paginile Cotidianului. Au fost însă alţii cărora nu le-am solicitat sprijinul şi care au făcut-o din proprie iniţiativă şi indignare: Radu Cosaşu,Stelian Tănase, Dan Chişu, Andrei Oişteanu, Cristian Teodorescu şi alţii, nu în ultimul rând al cititorilor, cărora le mulţumesc pe această cale. Vladimir Tismăneanu, pe care îl cunosc încă dinainte de perioada când împreună cu Dorin Tudoran şi I. Dogar Marinescu editam în 1990 la New York revista Meridiane, când a aflat de la un amic comun despre înlăturarea mea de la Cotidianul, a dat din umeri spunând că “el nu are legaturi cu România” şi, precum Pilat l-a trimis pe amicul meu, care încerca să mă sprijine, la H.R. Patapievici. Buzunarul ICR a fost însă prea strâmt pentru mine să mă sprijine cu doar două-trei sute de euro în susţinerea unui proiect pe care l-am propus. Buzunarul ICR a fost însă cât se poate de generos cu alte proiecte ce au generat scandalurile de notorietate (expoziţia de la ICR New York şi finanţarea pseudo-revistei de umor trivial “Aooleu”) şi, nu în ultimul rând, al editarii “superbei” cărţi semnate D.Grebu şi susţinerea lui până la lacrimogene si patetice apologii. “De Vis”, aşa cum îl alintă Patapievici, are şi un (nota bene!) “contract de exclusivitate” cu revista Idei în Dialog, asta înseamnă că un Pavel Botezatu, Cristian Marcu, alţii sau semnatarul, nu avem loc de desfăşurarea de măiestriile colegului nostru nesăţios pantagruelic de spaţii publicistice cu contracte exclusiviste.
Se pare că caltaboşii kosher serviţi la mesele simandicoase oferite de Grebu protectorilor săi se digeră cu durată lungă.
Ce mă deranjează este însădizgraţioasa lipsă de modestie şi de demnitate a lamentării publice şi mai alesa infatuării din scrisoarea formulată de colegul Grebu. Mai mult decât patetică,suficient de penibilă şi plicticoasă, tautologica apologie şi automărire acolegului Grebu, o spun cu cea mai mare sinceritate, mă dezgustă. “Tupeul provincial” l-a răsplatit (nu o singură dată) pe Grebu cu premii de excelenţă la Festivalul de presă de la Galaţi şi din alte cotloane ale ţării, şi mai ales multele, multele cuvinte de laudă. De ce oare se simte Grebu marginalizat când efectiv a monopolizat mai toate spaţiile publicabile de ilustraţie din România?
Ce îl îndreptăţeşte pe Grebu, totuşi, să se considere buricul caricaturii şi ilustraţiei româneşti şi mondiale, din moment ce sunt şi altii tot atât de talentaţi ca şi el? Cât de jos doreşte domnul Grebu să ne scoatem pălăriile şi băscile în faţa măreţiei sale ? Colegul Grebu consideră că este de neînlocuit.
Îi spun lui Devis că toţi suntem înlocuibili cu un simplu bobârnac şi lumea nu se va opri în loc de noi.
Daniel Ionescu-DION


Dar erau si altii, care in cunostiinta de cauza "Cotidianului" -oops! au vazut cu ati ochi si au scris cu alte cuvinte plecarea Maestrului.

http://aathanor.net/fish-eye/2009/08/in-devis-grebu-s-a-tras-cu-amorartizor/

"Pacat ca Devis Grebu si-a dat demisia mai devreme! A incurcat niste socoteli! Daca rezista macar o luna pe terenul de oina, sa deseneze fazele mai importante de joc, ar fi putut ingrosa astazi randul victimelor criminalului in serie limitata, Cornel Nistorescu! Si blogul Morar&more l-ar fi condamnat automat la nemurirea on-line!"

In Devis Grebu s-a tras nu numai cu amortizor s-a tras,pur si simplu !Cu ce s-a nimerit! Cel putin pe blogul AVP ,te intrebai de unde rasar,cu nemiluita,ipochimeni de toate genurile : sociopati,extremisti si antisemiti.Navaleau ,fara jena, ca sa iste si sa poarte razboaiele care le conveneau lor.

(va urma)

luni, 9 august 2010

"...mai departe si neaparat-mai sus ! " -Devis Grebu

Am sa incerc o radiografiere, fara vreo pretentie persuasiva ,a omuui D Grebu ,asa cum l-am descoperit eu ,pe blogul Avepist,pt ca spre marea mea rusine,necitind "Cotidianul ",n-am avut posibilitatea a-l cunoaste mai devreme ,la cald ,cum se zice,astfel incat sa-i "simt" in real acuitatea liniilor,a culorii si a formelor ilustratiilor executate pt cotidianul in mare voga ,la vremea cand artistul si maestrul Devis Grebu a activat ca si editor- illustrator .
Plec in aceasta incursiune fara sa-mi propun vreun scenariu , ci la indemnul destul de lapidar al unui @anonim de pe blogul meu,care gasindu-mi ,ca bune,niste comentarii m-a indemnat sa nu le mai pun la subsoluri,unde nu le cauta nimeni ci "la vedere"
Fiind lipsita de curaj,pentruca simt ca-mi pun pe cap o palarie prea mare,iar inamici virtuali cunoscuti sau necunoscuti de-abia asteapta sa-mi vaneze stangaciile,n-am sa pornesc in aceasta aventura decat cu niste exemple "adunate" de unde am putut si eu (oops)fara a argumenta in vreun mod rational, afectiv, cronologic, cu umor, cu morga etc. lasandu-va alegerea variantei ,sau a combinatiei de variante dvs ,celor ce va veti opri aici ,functie de starea fiecaruia.
Trebuie sa amintesc ,ca nu stiu din ce motivatie,dnul @anonim m-a indemnat sa nu mai preiau texte ,ci sa scriu ,cu subiect si predicat "echilibrate şi spumoase" texte (topice),ca poate asa m-o baga si pe mine, in seama ,cineva . Uite ca eu n-o sa-l ascult,pt c-ar fi injust sa-l parafrazez pe Maestru DEVIS GREBU, ci-l las pe dlui sa se prezinte ,in felu-i caracteristic :"neaparat... mai sus"

Daca cineva din fosta conducere a “Cotidianului” (si chiar a trustului R.-C.) este in stare (si « inca » in functie) ca –dand la o parte fumul, praful si gemetele sfasietoare ce plutesc cu densitate pestilentiala peste ruinele acestui FOST ziar- sa receptioneze un mesaj, le comunic prin prezenta ca: de cca. 5 ani (din ziua in care fraiele au fost preluate de Catavenci) am lucrat zi de zi la aceasta decedata publicatie, ca Editorialist ( in imagini). Spun „am lucrat” deoarece in 9-10 iulie a.c. mi-am dat demisia (efectiva din 1 august, din cauza de zile restante de concediu platit), scarbit de degringolada deontologico-calitativa a ziarului – pasa-mi-te „de elita”, pentru „elite”. Era vorba de un „brand-quality” cu grija ales de redactie la inceputul acestei aventuri la care –lasand orice falsa modestie la o parte- eu sustin ca, prin Editorialul meu zilnic care acoperea o suprafata importanta a paginii de comentarii, de cele mai multe ori superioara celei scrise pe aceeasi tema- dedesubt- de colegul comentator in cuvinte, contributia mea a fost esentiala. As mai adauga ca, de-alungul acestor ani am avut parteneri de pagina (si de tema) ilustrii, printre care O.Paler, V. Tismaneanu, T. Baconsky, Tr. Ungureanu, S. Voinescu, M. Mihaies. Cu reputatul scriitor T.Baconsky (fost Secretar de Stat si actualul Ambasador la Paris) am scos de curand- un superb album- „111 incursiuni in Cotidianul romanesc” (textele lui si desenele mele in oglinda/tandem, publicate anterior in acest ziar), publicat de Editura „Curtea Veche”, la lansarea caruia Dl.E. Hurezeanu, Presedintele trustului a prezentat unui numeros si select public, atat calitatea cartii, cat – mai ales- valoarea si contributia mea (citez) „exceptionala”. V. Tismaneanu si M. Mihaies au marturisit in public, atunci cand au parasit „Cotidianul” pentru „Evz”, ca ceea ce regreta ei – mai ales – este incheierea asocierii textelor lor cu imaginile mele. Mai toti si nu o data, au sustinut la diverse ocazii, ca ei considerau ideea si realizarea estetica a ilustratiei mele (pe aceeasi tema cu textul lor) mai pertinente si chiar superioare textelor lor. In decursul acestor 5 ani am fost de asemeni premiat ca desenator al ziarului „Cotidianul”, am expus in diverse Muzee prestigioase si Galerii de Arta importante din strainatate si din tara, originale publicate anterior in acest ziar, s-a scris de nenumarate ori elogios despre mine -ca colaborator al acestui ziar- in publicatii reputate autohtone sau de peste hotare, am dat o multitudine de interviuri in ziare, reviste si la TV/Radio, despre aceeasi activitate jurnalistica. Dar… dar… conducerea si redactia acestui ziar, care timp de 5 ani „nu aflasera” ca eu fac parte din redactie, ca eu sunt colegul lor si – mai mult- ca sunt (daca nu „cel mai”) unul din principalii stalpi de rezistenta ai stilului si nivelului aparte cu care aveau pretentia sa diferentieze de celelalte publicatii acest ziar. Ca rezultatul muncii si creatiei mele realizate zi de zi -deseori contra-timp, intr-o stare de stress exploziv- acoperea o importanta suprafata a mesajului transmis cititorilor …si atunci cum ar fi putut EI sa-si dea seama ca eu am plecat de langa ei, definitiv…
Chiar colegii mei mai apropiati, inclusiv cei cu care am conlucrat direct si permanent, chiar cei care – nu o data- au fost invitatii mei, in sanul familiei mele (alaturi de alti ilustrii comeseni pe care-i admirau- altfel- de la distanta), nu au „realizat” PANA IN ZIUA DE ASTAZI ( peste o luna a trecut de la demisie) ca eu nu mai colaborez, ca in locul imaginii cu care se delectau „cititorii de elita” (dupa propriile si publicele lor zise) este o gaura sumbra, umpluta la intamplare cu o fotografie banala, inestetica si fara nici o legatura simbolica cu tema zilei. Ca in ultima perioada, pagina de Comentarii a disparut, locul ei precum si al altor articole de o anumita tinuta deontologic/jurnalistica, a fost luat de niste scursori abjecte sau tabloide de atac la persoana si/sau la inteligenta si bunul simt al cititorului, sub orice nivel imaginabil. Nici un protest (fie el ipocrit sau catifelat) pe blogurile lor, nici o remarca asupra „inexplicabilei” si /sau „nejustificatei” mele absente * vezi „extras” de pe blogul Cultura…Nici macar un telefon (pe sest) de consolare, de solidarizare tacita, ingrijorare pentru soarta financiara a mea si a familiei mele…A fost deprimant, dar nesurprinzator…Helas!…Iar acum (…just in case!…), daca le vine cumva vreo idee „protocolara”, ii previn, va fi prea, mult prea tarziu.
Dar, pentru a nu parea pretios si/sau pretentios peste masura, voi enumera cateva date personal-profesionale ( pentru cei care nu au parcurs biografia exilului meu pana acum) care –sper – vor demonstra ca nu eu eram cel care avea nevoie sa se laude cu colaborarea la Cotidianul, ci dimpotriva acest ziar avea TOT INTERESUL sa se laude cu asocierea mea, fapt pe care- sunt convins- nici acum nu l-au inteles.
In adolescenta, din punct de vedere intelectual, m-am format (in afara lecturilor intense- de calitate si studiilor muzicale aprofundate si indelungate) la Institutii de prestigiu, precum Liceul Sf.Sava (printre altele), iar artistic prin absolvirea Scolii Medii Tehnice de Arta, continuata de studiile superioare la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu”- Bucuresti,la sectia de Pictura, sub indrumarea reputatului (si preferatului) profesor, Dl.Catul Bogdan. Ulterior am devenit (la 23 de ani – cel mai tanar) membru al UAP,pentru ca la 24 de ani sa fiu dat afara pentru devieri ideologico- estetice fata de linia trasata de partidul unic. Inca din facultate, tatal meu a fost arestat si detinut timp indelungat in inchisoare, fapt care m-a indreptat spre – si explica activitatea mea de ilustrator, in paralel cu cea de pictor, de-a lungul intregii mele cariere. Fiind – in plus – si interzis de a expune, inutil sa precizez ca doream din tot sufletul sa parasesc acea mocirla comunista a terorii, inca din anii 50…Dar din pacate, nu am reusit sa o fac decat la inceputul anilor 60. M-am repatriat dupa aproape 40 de ani , ca unul dintre cei mai realizati artisti plastici romani peste hotare. Inca din anii 70, am capatat cetatenia/nationalitatea franceza si – intrucat in acea perioada nu-mi puteam inchipui ca ma voi reintoarce vreodata in tara- intr-atat mi se parea regimul comunist de inradacinat- faurindu-mi intre timp o noua familie cu rezidenta permanenta la Paris, castigand de-a lungul anilor o reputatie artistica la cel mai inalt nivel (in Franta si – in general – in Europa occidentala, precum si in Israel) am fost solicitat sa reprezint aceasta mare si minunata tara pe care o mai reprezint si acum prin expozitii personale chiar la Bucuresti si prin prezenta mea in „echipa” Frantei alaturi de cativa dintre cei mai ilustrii artisti francezi in „Who’s Who”-ul celor mai buni ilustratori din lume. Ca atare, am avut si o imensa activitate ulterioara si in Statele Unite, rezidand circa 15 ani la New-York, timp in care mi-am faurit si acolo reputatia unuia dintre cei mai de vaza ilustratori „americani”, sau – mai curand –
internationali, de presa si carti. Pentru cei neincrezatori, ii invit sa capete
confirmare pe internet. Dar, numai asa pentru a-i sfichiui un pic pe fostii mei
„colegi” care ma ignorau cu un tupeu provincial, enumar cateva titluri dintre
sutele de publicatii cu care am colaborat atatia ani, masiv (si ca spatiu si ca
numar): „The New-York Times”, „Washington Post”, „International Herald Tribune”, „L’Express”, „Le Point”, „Le Monde Diplomatique”, „Time Magazine”, „Business Week”, „Frankfurter Allgemeine Zeitung”, „Ha’aretz”, etc… etc.

Si pentru a incheia in apoteoza, alatur cateva „impresii” personale (in imagini) despre noul „Conducator” (iubit) al ziarului – publicate anterior cu diverse ocazii – precizand ca eu am parasit epava inainte ca acesta sa-i striveasca pe cei ramasi ca un rinocer (clonat cu varanul de Comodo).
Intr-un fel isi merita soarta, iar eu – tinand cont de reciprocitate – sunt indiferent si nu-i plang defel…Imi vad de drumul meu mai departe si – neaparat- mai sus… Devis Grebu.



postari ale mele ,la prima "intamplare" cu maestru Grebu

monica Says:
7 februarie 2010 la 16:03
” arta este lungă, viaţa este scurtă”seamana foarte bine cu ce-i spuneam zilele trecute unui prieten drag :durerea-i temporara.Succesul nu este finalul,insuccesul nu este fatalul.Si pentru ca toata dupa amiaza am analizat impreuna cu sotul meu”consilierul cicerone”(te rog maestre sa plasezi un AICI ,aici) nu totdeauna ideile care te fac celebru,sunt si pe placul advocatus-ilor,cicerone-ilor si puternic-ilor. Doar talentul vizionar poate fi penetrant ,indiferent de gusturile decidentilor ,care de la regele Hammurabi incoace,sunt numai si numai poolitici .Iertare Maestrilor.

monica Says:
8 februarie 2010 la 14:47
Pe un alt site,in anul de gratie 2009,luna 8,ziua 13 am gasit urmatoarea stire semnalata de adminul acestuia:
“Ma simt Onorat, domnule Grebu, de gestul de a-mi trimite si mie protestul dumneavoastra. Consider ca m-ati perceput ca pe un camarad. Daca nu cumva chiar ca pe un Prieten…”

In acest protest Devis Grebu, se definea ca ” unul dintre cei mai realizati artisti plastici romani peste hotare” fiind mandru ca “in adolescenta, din punct de vedere intelectual, m-am format (in afara lecturilor intense- de calitate si studiilor muzicale aprofundate si indelungate) la Institutii de prestigiu, precum Liceul Sf.Sava (printre altele), iar artistic prin absolvirea Scolii Medii Tehnice de Arta, continuata de studiile superioare la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu”- Bucuresti, la sectia de Pictura, sub indrumarea reputatului (si preferatului) profesor, Dl. Catul Bogdan. ”

“Ulterior am devenit (la 23 de ani – cel mai tanar) membru al UAP, pentru ca la 24 de ani sa fiu dat afara pentru devieri ideologico- estetice fata de linia trasata de partidul unic. Inca din facultate, tatal meu a fost arestat si detinut timp indelungat in inchisoare, fapt care m-a indreptat spre – si explica activitatea mea de ilustrator, in paralel cu cea de pictor, de-a lungul intregii mele cariere. ”

A castigat “de-a lungul anilor o reputatie artistica la cel mai inalt nivel (in Franta si – in general – in Europa occidentala, precum si in Israel) am fost solicitat sa reprezint aceasta mare si minunata tara pe care o mai reprezint si acum prin expozitii personale chiar la Bucuresti si prin prezenta mea in „echipa” Frantei alaturi de cativa dintre cei mai ilustrii artisti francezi in „Who’s Who”-ul celor mai buni ilustratori din lume.”
Cu marele sau talent,bineinteles ca a cucerit si America.

Mi-am permis sa transcriu aici o parte al acelui “Protest” adresat “colegilor”de la Cotidianul.
Plecarea de la Cotidianul a produs blackhol-ul care a dus inevitabil ,la disparitia ziarului.
Nu am gasit in dex-online definuitia la ilustrator,dar cu siguranta nu inseamna altceva decat artist,pictor si CREATOR.


monica Says:
8 februarie 2010 la 15:48
Cu permisiunea AVP ,eu am sa dau acest link.Sper ca nici celalalt admin sa nu se supere,neavand permisiunea lui.
http://aathanor.net/fish-eye/2009/08/in-devis-grebu-s-a-tras-cu-amorartizor/


monica Says:
8 februarie 2010 la 16:48
@PETIT
Ai inteles de ce n-am dal linkul?Chiar nu stiam pe cine supar.Cu artistii e greu,mai ales pt noi profanii

monica Says:
8 februarie 2010 la 17:18
Am citit un interviu al dlui Grebu ,in care la intrebarea ziaristului “ce nu-ti place in Ro?”,el raspunde:
“Americanii obisnuiesc sa raspunda –ironic- la intrebarile care trateaza subiecte sensibile sau/si dureroase: „You don’t want to know the answer”. Asa ca…Cristi, do you?…Nu-mi place lipsa totala de „civism” a imensei majoritati a populatiei. Adaugata la incultura „lumpen-proletariatului”- elita de astazi a capitalei – sau la spoiala culturala a tineretului cu studii (presupuse) superioare, provoaca marlania generalizata care ma sufoca. Aroganta celor care s-au trezit peste noapte la volanul unui Mercedes( furat sau obtinut prin speculatii frauduloase), dupa ce in ajun adormisera pe scandurile carutei trase de o martoaga. Limba romana stalcita si butucanoasa, vorbita- mai ales de tineri, dar si „afacereza” sau „calculatoreza”. Interesul generalizat pentru „fapt divers”,”barfa”, „scabros”, „manele”, „vedete”( valoroase prin impactul notorietatii mediatice, dar nule din punct de vedere cultural, stiintific sau artistic). Lipsa de pregatire profesionala, mai in toate domeniile, combinata cu descurcareala „savanta” a mai tuturor solicitarilor. Lipsa de „fair play”, ignorarea „aproapelui”, lipsa minimei politeti, dispretul provincial fata de realizarile (chiar exceptionale) de peste hotare ale celor repatriati (benevol). Ai cerut-o, draga Cristi, si as mai putea continua indelung dar voi trage concluzia tragica: tara este unica, superba, trecutul bogat, folclorul minunat, elita cu nimic inferioara celor din centrele luminoase ale occidentului, dar poporul este profund si IREMEDIABIL contaminat, fapt ce ne indeparteaza de Europa -pe zi ce trece- in loc sa ne contopeasca. Sunt dezgustat si disperat.”

monica Says:
9 februarie 2010 la 14:22
@Devis Grebu,
Nu am decat o luna si ceva de cand am gasit pe cararile existentei mele efemere un artist al cuvantului jucaus,neinchistat in dogme literare,dar totodata cu cuvant inaltator si invatator.
"Hartistu’" m-a primit in casa lui asa cum eram,si de atunci lumina este mai stalucitoare pe fiecare zi care trece.Avea perfecta dreptate mai ieri,cand raspunzandu-i altui prieten,@hantzi,spunea ca marea biblioteca a lumii(urmatorul Testament) o creeaza fiecare din noi,indiferent cat de mic sau mare-i este aportul .
Alaturi de toti de pe-aici contribuiti la iluminare si inaltare,daca o faceti la randu-va cu mare iubire,asa cum o face el.


si.....

de ce nu? Says:
25 februarie 2010 la 02:12
Poate sunt eu mai grebu de cap dar nu numai Grebu e mare artist. Dati cu nasul si pe aici putin (pentru o aerisire) si un portret mai elocvent (din perspectiva morala) al artistului D(orian) Grebu:
http://caricaturi-dum-dum.blogspot.com/2009/08/solemnitatea-ipocriziei.html


Numai de cateva zile venise Devis Grebu pe Blogul Avepist si atacurile au si inceput .Nu aveam sa stiu la acea vreme(vai,eu ,o profana ! ) ca tocmai acolo si atunci samanta pusa sa rodeasca un viitor copac al creatiei,avea sa se distruga din cauza daunatorilor viermuitori.

marți, 3 august 2010

Un subtilissim ganditor Ro.-DEVIS GREBU

Text preluat de pe blogul Viorel Padina


“Odată cu noi, cei curaţi şi surghiuniţi, se stinge şi câte un colţ mirific din România” – un text de Angela Furtuna3 august 2010 — AVP
- amintiri din ceasurile petrecute în vecinătatea unui înţelept postmodern generos,
Devis Grebu -
Moto:
“Patru însuşiri felurite se observă la acei ce şed în faţa înţelepţilor. Ele se pot asemui cu un burete, o pâlnie, o strecurătoare şi o sită.
Ca un burete este acela ce absoarbe toate.
Ca o pâlnie este acela care primeşte pe o parte şi lasă lucrurile să se scurgă pe partea cealaltă.
Ca o strecurătoare este cel ce lasă să se scurgă vinul şi reţine drojdia.
Alţii, ca sita, lasă să treacă pleava şi reţin grâul… » (Pirkei Avot, Mişna 15)
- “Imi fac sincere griji pentru dumneavoastră, pentru viaţa şi siguranţa dvs., doamnă Angela Furtună”, mi-a spus Devis Grebu, încă de la primul telefon pe care mi l-a dat, la amiaza zilei de 26 iulie, când tocmai aflase din Comunicatul meu că am declarat greva foamei în urma unui atentat moral simultan limojării mele nelegale din jobul pe care îl slujisem cu profesionalism, prestigiu şi devotament, pentru câţiva ani buni, la Biblioteca Bucovinei…Devis Grebu a rămas conectat permanent alături de mine şi de cauza mea (care nu e numai a mea, totuşi, ci a tuturor elitelor persecutate de mafia politrucă transpartinică ce loveşte mereu valoarea şi meritocraţia românească) pe toată durata protestului meu, şi după…În fond, cei care puseseră la cale acest complot mârşav de decredibilizare a mea, de suprimare din viaţa publică şi profesională şi, astfel, de stopare a proiectelor mele culturale aflate în derulare, mizaseră pe faptul că voi fi luată prin surprindere, că voi fi vulnerabilă (– pentru că stau toată ziua « cu nasul în cărţi », şi la bibliotecă, şi acasă, aşadar nu am timp de organizat nici activităţi de lobby subteran, nici echipe de susţinere a terorismului intelectual public, eventual mediatic, care ţine azi loc multora de eşafod şi de tribună neostalinistă-), şi că s-ar putea chiar să fac un infarct, or atunci misiunea lor era îndeplinită cu succes : fără Angela Furtună, de acum înainte.
Oh, dar câte lucruri mi s-au evidenţiat cu limpezime în ultimele zile : ce superbă şi fragilă fiinţă e omul singur, navigând curajos, înarmat doar cu puterea lui de muncă şi creativitate şi cu ideile lui nedezminţite de o viaţă, situate de partea legilor unui bine şi a unui adevăr bun pentru sine numai atunci când e bun pentru toţi…
- “Ce mai faceţi ? Să fiţi foarte atentă la toate detaliile de negociere”, mi-a spus Devis Grebu şi în seara de 26, dar şi pe 27 sau 28, de câteva ori. Acum înţeleg că Devis Grebu a avut o strategie de salvare. M-a condus pas cu pas prin deşertul aparent al unei situaţii primejdioase, de atentat, situaţie de o violenţă fără precedent, care urmărise să mă elimine din viaţa culturală şi civică. (În fond, eu însămi scrisesem cu numai câteva zile înainte, pe baza analizei evenimentelor recente din ţară, despre pericolul ca politicile de austeritate şi concedierile să devină ghilotine pentru oamenii incomozi, dacă politrucii care le aplică nu vor impune criterii concrete şi transparente privind eficienţa şi profesionalismul, performanţa şi utilitatea muncii).
L-am ascultat cu uluire la telefon pe Devis Grebu, providenţialul Devis Grebu, ce intrase în viaţa mea ca un veritabil înger păzitor binevoitor ; vorbea nestăvilit, organizat, pe niveluri de percepţie a mesajelor : unele pentru supravieţuire fizică, altele pentru supravieţuire morală, altele pragmatice, cu detalii legislative ; iată, mi-am zis, felul cum un om, despre care ştiusem până recent doar că este pur şi simplu un geniu în arta sa (preţuind-o cu asupra de măsură), se arăta a fi acum şi o adevărată enciclopedie a vieţii şi a demnităţii, învestindu-se voluntar cu o misiune nobilă (de a nu mă lăsa singură în această mare încercare îndelung premeditată de adversarii democraţiei), chemându-mă mereu la telefon pe durata grevei şi dându-mi nu numai curaj, ci şi arme concrete cu care să lupt , eu, cea dezarmată, căci tocmai primisem lovitura fatală ; a-l asculta a fost şansa mea : pentru că Devis Grebu mi-a arătat nu numai desăvârşita sa etică a luptei pentru supravieţuire, dar şi o logică imbatabilă a argumentelor decisive într-o negociere (în fond, ajusesem şi eu în poziţia de a-mi negocia viaţa şi onoarea cu o structură dictatorială ce mă executase pur şi simplu, eliminându-mă din toate drepturile mele câştigate pe cale legală şi legitim-morală-profesională).
Deoarece acesta, şi nu altul, a fost adevărul, nerevelat, al acelor zile de 26, 27 şi 28 iulie, când a avut loc această etapă a protestului meu prin greva foamei, ulterior am citit cu uluire pe bloguri despre ofensa adusă domnului Devis Grebu de către domnul Daniel Ionescu DION, care evident nu ştiuse detaliile şi adevărul întreg, dar pe de altă parte şi-a luat singur marea « libertate » de a denigra prin insinuări şi afirmaţii calomnioase pe Devis Grebu, aruncând public asupra domniei sale apăsarea unor acuze scandaloase. (Multă lume din România profită de aparenta libertate a blogosferei şi de limitele legale ale acestei lumi virtuale aflată in statu nascendi pentru codul penal românesc, însă se uită astfel că o calomnie publică este o calomnie publică, şi este acel delict ce se desfăşoară în prezenţa a cel puţin trei actori : calomniatorul, calomniatul şi martorul, iar calomnia devine agravantă şi cu atât mai severă, cu cât internetul o face să devină o formă repetată, continuă şi calificată…).
Există, la adresa blogului AVP a topicului dedicat grevei mele, ISTORICUL cazului la care ma voi referi, prin care domnul DEVIS GREBU ESTE CALOMNIAT DE CĂTRE DOMNUL DION şi asupra căruia vreau să stărui, ducând binele şi onoarea până la capăt, din aceleaşi motive pentru care între demnitatea mea şi demnitatea domnului Devis Grebu sau a oricărui participant la scena socială nu trebuie să fie nicio diferenţă (aşadar, TOŢI trebuie să fim egali în faţa legii şi a eticii) :
Astfel, pe blogul AVP, la intervenţia din 28 iulie de la ora 01 : 16 (Sorin ILIESIU Says: 28 iulie 2010 la 01:16 ), domnul Sorin Ilieşiu postează articolul meu intitulat DEVIS GREBU – UN DEMERS DE PARTEA VALORII, prin care eu susţinusem pe 19 iulie a.c. valoarea autentică a maestrului Devis Grebu. În acel articol condamnasem decisiv şi indiferenţa autorităţilor româneşti faţă de valoarea şi geniul multor artişti români, indiferenţă dovedită de-a lungul istoriei noastre. Afirmasem, în acel articol, şi faptul că EXCELENŢA ROMÂNEASCĂ ESTE CONDAMNATĂ LA MOARTE. REPREZENTANŢII EI SUNT DECREDIBILIZAŢI CU BUNĂ ŞTIINŢĂ…(Şi câtă intuiţie şi premoniţie se dovedise că am avut…)
Mai târziu, pe acelaşi blog, şi ca răspuns la amintita intervenţie a domnului Sorin Ilieşiu, plus la discuţiile ce au urmat, apare, după câteva ore, pe 29 iulie ora 08 :39 ( DION Says: 29 iulie 2010 la 08:39 ) o intervenţie pe care eu o consider calomnie de presă şi de internet, pentru că ea e scrisă, deloc accidentală, şi se produce în prezenţa unui public potenţial de mii de cititori. Astfel, domnul Daniel Ionescu DION publică pe AVP blog la topicul, data şi ora menţionate de mine, textual şi cu intenţia de a-i face un rău public evident domnului Devis Grebu, aducându-i ofense nemeritate şi atacuri la imagine, următorul mesaj : « Nu o cunosc pe doamna Angela Furtuna si recunosc ca nici nu cunosc activitatea domniei sale. Am citit doar o exuberanta prezentare facuta domnului Grebu de catre dansa, unde nu se jeneaza sa il compare cu marele Brancusi. Vad insa ca din nenumaratele comentarii de sustinere a doamnei Furtuna nu este nici macar un rand de la Grebu. Nu credeti ca Grebu ar fi trebuit sa fie primul care sa fi sutinut pozitia doamnei Furtuna, fie si doar din considerentul onoarei ori a demnitatii? Oare nu invoca undeva domnul Grebu ca demnitatea este la dansul cea mai pretioasa calitate? Este pretioasa tocmai din cauza faptului ca el nu o poseda ».
Aduc mărturie PUBLICĂ ŞI JURIDICĂ, de partea onoarei şi a calităţii umane desăvârşite a maestrului Devis Grebu, iar PROBELE afirmaţiilor mele sunt conţinute chiar în înregistrările conversaţiilor noastre telefonice ce au avut loc APROAPE NEÎNTRERUPT pe durata protestului meu prin greva foameni şi după încetarea lui. Prin gesturile sale de solidaritate reală, prin intervenţia sa directă când m-a ghidat şi consiliat şi prin contact nemijlocit cu mine, domnul DEVIS GREBU a fost OMUL UNEI ÎNALTE CONŞTIINŢE CIVICE ŞI UMANITARE , alături de domnul SORIN ILIEŞIU şi de alte câteva persoane ce ţin să păstreze anonimatul.
ÎN FAŢA ORICĂREI INSTANŢE MORALE ŞI JURIDICE DIN LUME, ACEST PROCES PUBLIC AL ACUZĂRII NEDEMNE A DOMNULUI DEVIS GREBU DE CĂTRE DOMNUL DION S-AR SOLUŢIONA PRIN VICTORIA LEGITIMA, MORALA SI JURIDICA A DOMNULUI DEVIS GREBU.
ÎNDEMN, DE ACEEA, PE DOMNUL DION, SĂ GASEASCĂ MODALITATEA CIVILIZATĂ DE A PREZENTA PUBLIC SCUZE DOMNULUI DEVIS GREBU PENTRU GRAVA ATINGERE ADUSA IMAGINII SALE REALE SI DEMNITATII SALE INCONTESTABILE.
DA, DOMNULE DION, DESI LA RANDUL MEU NU VĂ CUNOSC, VĂ ADRESEZ TOTUŞI URMĂTOAREA DECLARAŢIE DE ONOARE : DOMNUL DEVIS GREBU SUSŢINE, AŞA CUM CITAŢI MALIŢIOS, CĂ « DEMNITATEA ESTE LA DÂNSUL CEA MAI PREŢIOASĂ CALITATE UMANĂ », IAR FAPTELE RECENTE ALE DOMNULUI DEVIS GREBU CONFIRMĂ CĂ DOMNIA SA ESTE EGAL ÎN VORBE ŞI ÎN FAPTE. POT DEPUNE ORIDÂND DOVEZILE NECESARE, CA MARTOR NEMIJLOCIT ŞI ÎN FAŢA ORICĂREI JUSTIŢII.
INTERNETUL NU ŢINE LOC DE REALITATE. ŞI, DEŞI A ALES SĂ NU MAI FIE PREZENT PE BLOGURI, DOMNUL DEVIS GREBU A FOST MEREU ALĂTURI DE MINE, NU PRIN DECLARAŢII, CI ÎN REALITATE, LA MODUL CEL MAI CONCRET ŞI EFICIENT.
Această ultimă afirmaţie nu însemnă că nu aduc, şi pe această cale, mulţumirile mele celor care au fost alături de mine, DE LA MARE DISTANŢĂ, prin declaraţii de presă, comunicate şi atitudini.
Dar intervenţia mea de faţă s-a dorit manifestarea şi apărarea DREPTULUI LA IMAGINE ŞI DEMNITATE A DOMNULUI DEVIS GREBU, pe nedrept ştirbit de declaraţiile domnului DION, căruia îi cer să refacă public răul comis de declaraţia sa.
………………………………………………………………………………………………
Adaug aici o argumentaţie suplimentară. Învăţătura talmudică, sora bună europeană a creştinismului (să nu uităm nicio clipă că esenţa civilizaţiei noastre occidentale este iudeo-creştină şi greco-latină, căci a ne pierde sistemul de referinţă devine sinucidere), susţine « Nu-l judeca pe aproapele tău înainte de a te pune în locul lui ; cel care îl face pe altul de ruşine în public procedează ca şi cum l-ar ucide ; nu dispreţui pe nimeni căci nu există om care să nu aibă un rost în lume ; să-ţi judeci aproapele cu toată îngăduinţa ; onoarea lui să-ţi fie atât de scumpă cât şi onoarea ta ; nu face altuia ce n-ai vrea să şi se facă ţie »….
………………………………………………………………………………………………
Morala pentru noi toţi trebuie să fie importanţa sporită cu care ar fi bine să privim comunicarea publică şi mai ales comunicarea prin internet : în absenţa deontologiei de comunicare, a politeţei şi a bunei credinţe, libertatea de expresie şi facilităţile de comunicare pot deveni arme letale, cu forţă criminogenă şi cu impact imediat şi masiv.
……………………………………………………………………………………………..
- “Imi fac sincere griji pentru dumneavoastră, pentru viaţa şi siguranţa dvs., doamnă Angela Furtună”, mi-a spus Devis Grebu, la unul din telefoanele domniei sale (era seara de 26 iulie, şi tocmai îmi luasem Atacandul, Betalokul şi Vasilipul şi îmi întinsesem pe jos, pe mocheta de la biroul unde făceam greva foamei, o pătură, şi mă pregăteam, plină de amărăciune, să mă culc. Cu Dumnezeu înainte !…). Îmi fac sincer griji şi pentru o societate care devine extremistă şi se fascizează, am fost amândoi gând la gând, eu şi Devis Grebu…
Brusc, mi-am amintit o declaraţie de altădată a acad. Nicolae Cajal, pe care acesta i-o repeta adesea nu numai prietenului său de o viaţă, legendarul pictor Corneliu Baba, ci şi jurnaliştilor: “Mi-aş dori să creez un vaccin împotriva prostiei, lichelismului şi antisemitismului”…
În seara aceea, în ciuda tuturor umilinţelor, am dormit liniştită…Ceva s-a rupt, însă, definitiv, între mine şi această lume. Odată cu noi, cei curaţi şi surghiuniţi, se stinge şi câte un colţ mirific din România …pentru multă vreme, dacă nu cumva pentru totdeauna…Pentru că fiecare om este o poveste irepetabilă a ţării lui…
Angela FURTUNĂ
3 august 2010