Apocalipsa...

Transformarea unui cotidian, intr-o mitraliera de scuipat injurii fusese motivul pentru care D Grebu parasise Redactia"Cotidianului" si postul de editorialist .Radiografia facuta de D Grebu prin scrisoarea deschisa publicata pe forumul lui V Tismaneanu,intitulata "Fara ecouri..." si in care le imputa fostilor colegi de redactie T & P - fara sa-i numeasca, pt ca se stiau ei- lipsa lor de reactie si "confuzia" creata intentionat de tacerea lor a scos din amortire frustrarile celor pe care, marele grafician ii ironizase,cu un umor la fel de taios precum isi folosea filosofia culorii si a formelor in ilustratiile care nu iertau viciile societatii ro. Se pornise Apocalipsa ...
Daca cititi in continuare, cu atentie veti descifra cat se poate de clar ( fara explicatiile mele ) episoadele evolutiei acestor conflicte ,consistenta lor, laolalta cu vehementa cu care aceste conflicte au ingreunat cursul firesc al evolutiei unui for de discutii pe marginea lucrarilor poetice sau grafice ale celor doi artisti .
Am incheiat anteriorul topic cu un comentariu care ne trimitea in trecut.
Dum -Dum, pe mai multe siteuri isi exprima resentimentele fata de artist si-l scotea "in fata " pe Dion, artistul cu care dl Grebu avusese legaturi colegiale,pe care-l promovase si care-si lasase impresiile deosebit de pozitive la adresa maestrului DeVis in monografia pe care marele grafician urma sa o publice.
Un sentiment de viermuiala si adevarata panica iscata in randul postatorilor noi sotiti pe forul avepist.Motivul?- alaturarea marelui artist ,forumului unui fost dizident ro,Viorel Padina ,la randu-i poet ,autor al samizdatului "NU" al "Apelului catre Europa" si al volumului de poezii"Poemul de Otel" ,care a vazut lumina tiparului,bineinteles,numai dupa '89.
Toata poolimea si-a dat seama ca odata alaturati ,cei doi mari oameni de cultura ro,reprezinta un adevarat pericol socio-politic pentru baietii cu ochii deschisi la culoare care ,ascunsi prin ungherele virtuale in rol de internauti culanti si "iubitori "de cultura ro s-au transformat subit in neobositi raspandaci ai minciunii si delatiunii .

- de ce domnul Grebu nu s-a deranjat să "erupă" când un coleg de breaslă şi de muncă, graficianul şi caricaturistul Daniel Ionescu-DION, a fost exclus
intempestiv, anul trecut, din redacţia aceluiaşi ziar, dar acum expediază
flăcări de balaur în apărarea unui gest incalificabil al lui TRU, ziarist plătit
în duet cu un partid, ajuns politician stipendiat cu 7000 de euro, omiţând să
aibă onestitatea de a respecta separaţia puterilor în stat (sau poate TRU se
poate condensa şi în cal, şi în călăreţ) ?! Dum-Dum

În plină vară caniculară, un important cotidian naţional era străbătut de
frisoane, precum un bolnav de paludism, osificat într-un modus vivendi toxic.Într-o Românie deconectată de la un sistem autentic al valorilor, cotrobăităvisceral de o vanitate haotică, acest tremor convulsiv al Cotidianului a fost doar un nou punct de confirmare al diagnosticului naţional.
Risculderizoriului urmărea fiecare jurnalist ce-şi compunea "scrisoarea de bun rămas",ca un amorezat înşelat de stele, de trandifirii pregatiţi pentru iubită şi de
însăşi iubita. Tot de acest tip de colţi moi s-a folosit şi graficianul Devis
Grebu pentru a muşca din "duşmani", avându-l ca servant pe Vladimir Tismăneanu,
prin blogul său, unde toată nobleţea artistică a lui Devis Grebu s-a prăbuşit
sub un discurs lamentabil, schimonosit de atacuri insalubre la adresa breslei
graficienilor satirici.
Într-o primă fază am reacţionat instantaneu împotriva acestei agresiuni, dezamăgit de prestaţia umană a unui personaj ce părea contopit cu însăşi eleganţa intelectuală. Totuşi, acalmia ce-a urmat acelui articol s-a dovedit scurtă, graficianul Daniel Ionescu-DION, fost "combatant" în tranşeele Cotidianului, a dorit să-şi expună punctul de vedere,trimiţându-mi opinia sa, sub deviza aristoteliană Amicus Plato, sed magis amica veritas. Dum-Dum

Mi-e prieten Grebu, dar mai prieten îmi este adevărul
L-am cunoscut peDevis Grebu în urmă cu 22 de ani pe culoarele giganticei redacţii a ziarului The New York Times. Eu, tocmai sosit în New York şi proaspăt colaborator al etalonului de presă mondial, el deja cu o oarecare vechime şi palmares la activ.
Ne despart, ca vârsta, două sau poate chiar trei generaţii. Ne apropie însă vocaţia de profesie şi, într-o bună măsură, exilul şi experienţa dobândită ca ilustratori de presă. Personal nu am simţit niciodată din partea lui Devis invidie, cel puţin nu făţişă, iar eu, recunosc, sunt incapabil de un astfel de sentiment. Am avut constant o relaţie amiabilă şi colegială cu maestrul Grebu.
Ne-am vizitat reciproc expoziţiile la New York sau la Bucureşti. Am scris chiar o cronică plastică la una din expoziţiile sale în Cotidianul pe vremea când încă nu îmi începusem colaborarea ca ilustrator editorialist la ziar (iniţial am scris cronici plastice pentru Cotidianul). Doi ani apoi am fost în tandem pe pagini oglindă ilustrând fiecare textul încredinţat. De multe ori am ilustrat
alternativ textele aceloraşi autori. I-am admirat, ca mult alţii dar nu toţi, desenele sugestive şi pline de farmec estetic. Trebuie însă să spun că, din pacate, Devis pica adesea în desenele sale într-un soi de trivial abject. Acum nici eu şi nici el nu mai avem spaţiul nostru, un spaţiu vital pentru un artist activ, spaţiu ce mie personal îmi lipseşte aproape organic. În momentul de faţă
mi-am reluat însă colaborarea peste ocean la Village Voice. Desigur suntem întreptăţiţi amândoi să ne considerăm trădaţi de cel care ne-a adus la Cotidianul. Posibil că sunt raţiuni financiare la mijloc, numai că, şi aici sunt în totalitate în asentimentul domnului Grebu, în presa românească nu există educaţia viziual-estetică şi nici percepţia reală că ilustraţia de presă, cu izul ei de efemeridă, posedă totuşi un impact de dinamită, fiind parte integrantă a mesajului mediatic.
Desigur că nu mă deranjează atât de mult faptul că, în primul rând colegul Devis, dar nici Volodea Tismaneanu (care are un desen şi de la mine pus pe pereţii casei sale de exilat în Washington DC, dar probabil l-a aşezat mai spre toaletă şi a uitat de el), nici H.R. Patapievici,nici alţii care ar fi fost întreptăţiţi atât profesional cât şi etic, nu au făcut lobby în jurul meu în momentul când, înaintea lui Grebu, am fost înlăturat din paginile Cotidianului. Au fost însă alţii cărora nu le-am solicitat sprijinul şi care au făcut-o din proprie iniţiativă şi indignare: Radu Cosaşu,Stelian Tănase, Dan Chişu, Andrei Oişteanu, Cristian Teodorescu şi alţii, nu în ultimul rând al cititorilor, cărora le mulţumesc pe această cale. Vladimir Tismăneanu, pe care îl cunosc încă dinainte de perioada când împreună cu Dorin Tudoran şi I. Dogar Marinescu editam în 1990 la New York revista Meridiane, când a aflat de la un amic comun despre înlăturarea mea de la Cotidianul, a dat din umeri spunând că “el nu are legaturi cu România” şi, precum Pilat l-a trimis pe amicul meu, care încerca să mă sprijine, la H.R. Patapievici. Buzunarul ICR a fost însă prea strâmt pentru mine să mă sprijine cu doar două-trei sute de euro în susţinerea unui proiect pe care l-am propus. Buzunarul ICR a fost însă cât se poate de generos cu alte proiecte ce au generat scandalurile de notorietate (expoziţia de la ICR New York şi finanţarea pseudo-revistei de umor trivial “Aooleu”) şi, nu în ultimul rând, al editarii “superbei” cărţi semnate D.Grebu şi susţinerea lui până la lacrimogene si patetice apologii. “De Vis”, aşa cum îl alintă Patapievici, are şi un (nota bene!) “contract de exclusivitate” cu revista Idei în Dialog, asta înseamnă că un Pavel Botezatu, Cristian Marcu, alţii sau semnatarul, nu avem loc de desfăşurarea de măiestriile colegului nostru nesăţios pantagruelic de spaţii publicistice cu contracte exclusiviste.
Se pare că caltaboşii kosher serviţi la mesele simandicoase oferite de Grebu protectorilor săi se digeră cu durată lungă.
Ce mă deranjează este însădizgraţioasa lipsă de modestie şi de demnitate a lamentării publice şi mai alesa infatuării din scrisoarea formulată de colegul Grebu. Mai mult decât patetică,suficient de penibilă şi plicticoasă, tautologica apologie şi automărire acolegului Grebu, o spun cu cea mai mare sinceritate, mă dezgustă. “Tupeul provincial” l-a răsplatit (nu o singură dată) pe Grebu cu premii de excelenţă la Festivalul de presă de la Galaţi şi din alte cotloane ale ţării, şi mai ales multele, multele cuvinte de laudă. De ce oare se simte Grebu marginalizat când efectiv a monopolizat mai toate spaţiile publicabile de ilustraţie din România?
Ce îl îndreptăţeşte pe Grebu, totuşi, să se considere buricul caricaturii şi ilustraţiei româneşti şi mondiale, din moment ce sunt şi altii tot atât de talentaţi ca şi el? Cât de jos doreşte domnul Grebu să ne scoatem pălăriile şi băscile în faţa măreţiei sale ? Colegul Grebu consideră că este de neînlocuit.
Îi spun lui Devis că toţi suntem înlocuibili cu un simplu bobârnac şi lumea nu se va opri în loc de noi. Daniel Ionescu-DION

Dar erau si altii, care in cunostiinta de cauza "Cotidianului" -oops! au vazut cu ati ochi si au scris cu alte cuvinte plecarea Maestrului.

http://aathanor.net/fish-eye/2009/08/in-devis-grebu-s-a-tras-cu-amorartizor/

"Pacat ca Devis Grebu si-a dat demisia mai devreme! A incurcat niste socoteli! Daca rezista macar o luna pe terenul de oina, sa deseneze fazele mai importante de joc, ar fi putut ingrosa astazi randul victimelor criminalului in serie limitata, Cornel Nistorescu! Si blogul Morar&more l-ar fi condamnat automat la nemurirea on-line!"

In Devis Grebu s-a tras nu numai cu amortizor s-a tras,pur si simplu !Cu ce s-a nimerit! Cel putin pe blogul AVP ,te intrebai de unde rasar,cu nemiluita,ipochimeni de toate genurile : sociopati,extremisti si antisemiti.Navaleau ,fara jena, ca sa iste si sa poarte razboaiele care le conveneau lor.

(va urma)