*** In antichitate chiar a existat un ţinut numit Prosta, căruia io i-am dedicat o fabulă aleasă de Esop pre versuri avepiste cu sirop de mură-n gură şi dulceaţă de cianură… Uite-o :
vrajitorul
pentru mg
Un vraci cetitor în stele umbla şi vrăjea în stânga şi-n dreapta, ba proorocindu-i unuia că-l va înşela nevasta – căci doar n-o să rămână castă ca proasta -, ba altuia că va muri într-o zi când nu va mai trăi şi basta, ceea ce-i lăsa pe tonţi cu gura căscată, grecii pricepând deîndată că înşişi zeii vorbesc prin gura vrăjitorului, bey tată, căci altfel cum de le ştie iel pe toate deodată, a ?? …, însă odată, pe când vrăjitoru nostru proorocea prin ţeara prostilor numită Prosta, normal, căzu într-un canal pe cât de adânc, pe-atât de fatal, şi se porni să strige ‘Help, help, frate prostal !’, deci într-un idiom neinteligibil pentru un prost mai dăstept, măcar, ci doar pentru un prost virtual Trecând pe-acolo un cetaţean local, care nu pricepea defel ce zice zăpăcitu din canal, îi zise : ‘Mhă, om sfânt, nu eşti tu ăla care ziceai că le ştii pe toate câte sunt pre pământ, plus pe toate care sunt mai sus de Prosta, adică în direcţia asta ?” – şi zicând vorbele cele, crezând că vrăjitoru nu-i pricepe spusele supergrele, prostovanu’ luă un pietroi şi-l aruncă spre stele. Iar după ce bolovanu căzu înapoi, şi tocmai în capu bietului vrăjitor ce se văicarea în noroi – şi care de fapt o cam mierlise -, cetăţeanu râse ca prostu şi conchise : ‘Vezi, mhă, ce sunt vrăjile tale ? Vise !’
Morala : când pretinzi că ghiceşti în stele, dar tu nu vezi ce e subt picerele tele, eşti ori pui de lele, ori debil la ment, ori poet eminent
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu