Turnurile Tăcerii

Daniela Zeca Buzura Focul lui Zoroastru

Cine e, PreaÎnțeleptule Stăpân,
Creatorul Gândului Bun?
Ce geniu a creat tenebrele și cine a-nălțat Lumina?
De unde - somnul și trezia
Și cine ne-a lăsat amiaza și răsăritul, și apusul,
Ducându- și la desăvârșire și măreția, și menirea?
( fragment dintr- un cânt zoroastrian al Avestei, în traducere proprie)

In Iran, Zoroastru e mai mult decât un profet.Zoroastru e Soarele pe Pământ, revelat cu mai bine de șase sute de ani înaintea preceptelor lui Hristos, în așa fel încât întâietatea viziunii sale, așa cum ne e transmisă din cânturile păstrate ale Avestei, poate fi atestată, cel puțin cronologic, drept creuzetul tuturor celorlalte religii mari care au urmat. Creștinismul, iudaismul ,dar și multe dintre versetele Coranului au împrumutat concepte și simboluri importante din cultul mitraic și din venerarea lui Ahura Mazda. Zoroastrienii, în schimb, au rămas o castă închisă și rezistentă la contaminări, fidelă virtuților focului, care le-a ars neintrerupt pe altarele templelor, în pofida prigoanei, a persecuțiilor sau a intoleranței de orice fel.
Minoritate religioasă recunoscută în prezent în Iran, deținătoare a două locuri în Parlament, restrânsa comunitate a zoroastrienilor se bucură , în orașe, de un prestigiu moral absolut. Sunt considerați drept cei mai cinstiți și mai harnici dintre musulmani, iar în Yazd, unde adepții lui Zoroastru abia depășesc șapte mii de suflete, am auzit un proverb care spune:" dacă înr- o închisoare se află șapte învinuiți, sigur, niciunul nu e zoroastrian."
Ceea ce îl va frapa totdeauna pe călătorul occidental care ajunge în podișul arid al Persiei vechi, sunt "funeraliile celeste" ale zoroastrienilor, interzise începând de acum o jumătate de veac, de la care au rămas, în Yazd, numai turnurile: primul se numește Mannji și a fost înălțat în 1225, celălalt- Golestan , datează din 1310. In interiorul acestor ziduri circulare de calcar ,zoroastrienii își aduceau morții, pentru ca trupul neînsuflețit să rămână doar cu soarele și cu vulturii și să nu întineze nici pământul binefăcător, nici aerul și nici apa. Temutele kharkus ale deșertului, despre care vorbește și Herodot, descărnau trupurile până la os, lăsând sufletele să plece la judecată.
Fără grija sasanizilor, care au consemnat pildele "religiei bune" a lui Ahura Mazda, propovăduite de Zoroastru, nu am fi știut, poate, că sub expunerea macabră a unui defunct la soare, în voia păsărilor de pradă- stă primul manifest ecologic al lumii, descins dintr- o dogmă monoteistă, cu trei principii călăuzitoare: gânduri bune,cuvinte bune, fapte bune.
Si azi, când își îngroapă morții în cimitirul de la poalele colinelor pe care se înalță misterioasele turnuri ale tăcerii, zoroastrienii cred la fel: că nimic nu e bine să tulbure ori să murdărească puritatea sacră a Lumii.