Mi-a cazut azi privirea peste un text, care m-a pus serios pe ganduri ,scris de o stimabila doamna, pe un for al carui admin,trece de cateva zile printr-o perioada neagra din punctul meu de vedere, tinand cont de faptul ca-i este contestata disidenta comunista de peste un deceniu . Despre op sa poetica au avut grija s-o desfiinteze mai de mult altii, neavizati ,dar plini de tupeul celor care au un rol bine definit ,acela de a shicana pe oricine si orice. Sa ma ierte Dumnezeu, dar toata aceasta mizerie pe care o citesc de cateva zile seamana pana la identificare cu practicile de intimidare traite de generatia mea pe vremea securisto-comunista. Poet si om al cuvantului scris, de exceptie- zic eu, emitand aici si acum o parere personala, neavizata intr- ale criticii literare, incearca de 30 de ani ,fara succes, sa-si publice pe hartie creatia literara ,si-i inteleg si sustin inversunarea cu care se lupta pt aceasta.Se pare insa ca acest lucru nu este posibil odata ce ,anuntand ca i se pregateste o editie princeps a ”Povestei ” acelei perioade negre din trecutul anticomunist , au aparut imediat calomniatorii de profesie,cei care contesta acum ceea ce acum 20 de ani ridicau la cer. Mai pe scurt : prietenii!!!
Doamna CMM isi incepe scurtul dar inteleptul eseu cu o intrebare simpla dar penetranta, pt ca iti surprinzi gandurile zburdand retrospectiv si intim : Cine sunt/ne sunt prietenii ? La a doua ”ce rol au ?” , deja treci introspectiv si cauti umbra ce înconjoară zona luminoasă a conştinţei. Va las sa gustati micul eseu despre prieteni al discretei doamne Carmen- Maria Mecu. Sau sa-l comentati :)
”Cine sunt / ne sunt prietenii?Ce rol au?
Mă întreb și eu și răspund după mintea și după experiența mea:Sunt cei cu care avem asemănări, valori comune (măcar vreo câteva, dar esențiale), cei care țin la noi ca la ei înșiși, care se bucură când ne merge bine ca și cum lor le-ar merge bine, cei care au răbdare să ne asculte spre a ne înțelege, cei care ne spun când greșim fără a folosi categorizări, expresii jignitoare, cei care ne iartă când, datorită cine știe căror întâmplări ale vieții, stăm un timp mai departe de ei, cei care rămân acolo pentru noi cu mintea, cu inima deschise, sunt cei care știu să ierte, să ceară iertare și să arate recunoștință. Sunt onești și generoși, sunt disponibili când avem nevoie de ei, ne oferă ajutorul și învățăturile cand le cerem, fără a ni le impune, sunt oameni rotunzi, cu ambele emisfere. Sunt cei care ne ajută să ne menținem relația cu alții ca ei. Sunt cei care ne ajută să evoluăm (în toate sensurile vorbei) în această lume și în această viață. Grea și provocatoare (cu o vorbă la modă) îndeletnicire prietenia! ”
Asa sa fie oare ? Dorinta sau vinovatie ? Credinta sau indoiala?
Multumesc.
RăspundețiȘtergereCarmen-Maria Mecu
RăspundețiȘtergere11 raspunsuri la intrebarea: Cine este psihoterapeutul?
Carmen-Maria Mecu
Un om dispus sa isi accepte semenul, sa aiba pentru el compasiune / empatie, sa se goleasca de propriile preocupari, nelinisti pentru a primi in interiorul sau si a asculta lumea celuilalt.
Cineva care poate indeplini roluri de care clientul sau are nevoie, de pilda rolul de "mama buna" ori de "ghid spiritual", fara a fi infatuat si fara a se crede omnipotent, Superman.
Un mediator al relatiei clientilor cu persoane importante din lumea lor.
Un observator sanatos (poate ajuta clientul, de pilda, spunand cum vede el o scena din viata acestuia etc.).
Un "coach", adica un fel de antrenor care il ajuta pe client sa inventeze si sa puna in practica noi comportamente, sanatoase in viata sociala
Unul care il invata pe clientul sau sa devina "co-terapeut", adica cineva care participa activ la propria sa vindecare (prin tinerea de jurnale si prin discutii asupra acestora, prin secvente de evaluare impreuna a rezultatelor terapiei, asa cum le simte clientul, asa cum le vede terapeutul, asa cum spun ca le vad cei din mediul clientului, prin stabilirea impreuna de noi obiective terapeutice).
O persoana deschisa, binevoitoare, spontana si creativa. Un prieten, mai ales pentru cei care nu au in preajma lor oameni cu care pot discuta “orice”.
Un ghid al lecturilor si un comunicator avizat, pe teme de interes pentru client.
O instanta sociala cooperanta, adica unul care cauta si accepta sa fie in consonanta, adica, intr-o relatie de colaborare cu prietenii pacientului, cu duhovnicul sau, cu alte persoane semnificative din lumea acestuia.
Un om care ofera suport (o femeie simpla, cu depresie, spunea: Dar unde poti gasi un umar pe care sa plangi?)
In loc de concluzie:
Terapeutul este cel care, asteptand un nou client se intreaba cu bucurie: Ei, si acum ce ma asteapta? Ce-o sa mai aflu ca pot face si ce-o sa mai invat?
Doamna Mecu,
RăspundețiȘtergereLa randu-mi va multumesc ! N-am stiut ca v-ati aplecat privirea spre acest modest caiet personal in care incerc sa surprind realul in simplitatea lui .