sâmbătă, 26 decembrie 2009

Poemul 20



de Pablo Neruda

"Pot scrie cele mai triste versuri... in noaptea aceasta...
Sa scriu de exemplu: "noaptea este instelata, si astrele stralucesc... albastre... de departe"
Vantul noptii suiera langa cer... si canta...
Pot scrie cele mai triste versuri, in noaptea asta...

Eu am iubit-o... si cateodata si ea m-a iubit...
In nopti ca aceasta, am avut-o in bratele mele...
Am sarutat-o de-atatea ori, sub cerul INFINIT...
Ea m-a iubit... si cateodata si eu o iubeam...

Cum sa nu-i fi iubit ochii aceia mari si ficsi?!
Pot scrie cele mai triste versuri... in noaptea aceasta...
Sa ma gandesc ca nu o am,
Sa simt ca am pierdut-o...
Sa aud imensitatea noptii... cu atat mai imensa cu cat sunt fara EA...
Si versul acesta...cade peste suflet...
Ca .....................

Ce conteaza ca iubirea din mine n-o mai poate privi?
Noaptea e plina de stele... si EA... NU E CU MINE...
Asta e tot! In departare... cineva canta! In departare...

Sufletul meu nu se obisnuieste cu pierderea EI...
De parca... pentru a mi-o apropia... privirea mea, o cauta...
Inima mea o cauta...
Si ea... NU E CU MINE...
Aceeasi noapte alba... aceleasi fapte....


"NOI" , cei de atunci... nu mai suntem aceiasi...
NU O MAI IUBESC, este adevarat... dar... cat am iubit-o...
Vocea mea, cauta parca vantul... pentru a-i atinge auzul...

A ALTUIA!!! Este "a altuia" ... cum era inainte a saruturilor mele?
Vocea ei, corpul ei conturat clar, ochii ei infiniti...
N-o mai iubesc, este adevarat...
Dar poate... o mai iubesc...

E atat de scurta iubirea...
Si atat de lunga UITAREA...
Pentru ca in nopti ca aceasta... am avut-o in bratele mele....
Sufletul meu nu se obisnuieste cu pierderea ei...

Chiar daca aceasta ar fi cea din urma durere... pe care ea mi-o provoaca...
Si acestea ar fi ultimele versuri pe care le scriu..."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu