Viorel Padina (2004)
salut, mey, aici neaua e alb-albastruie, iar geru-n fereshtri scrise o gracioasa fantasma,
miroase a spazt inghetzat, a stridie tanara, a coaja de salca, de melci, cu mireasma
de pamant, de cuib, de leandru jupuit, de spichinat, de obligeana, de sin verginal, de isma,
arome si imagini ingemanate, concrescute intr-un singur hallo, de o dulc-amaruie carisma
stau pe malul Istrului violet, cuprins in acest moment de gheatza la mal si de cetzuri in zare,
undeva in lunca de salcii si plopi, de rachitzi si salcam traozneshte o creanga-n carare,
e poate un iepure, un mistretz, un caztel sau un biet omuletz cu desaga de uscaturi in spinare,
sau poate o vidra, un vanator luand in catare ochiul umed al unei aburinde caprioare…
Am preluat de pe blogul lui AVP aceasta poezie ,care mi-a creat o emotie deosebita.Nu am perceput-o ca pe un pastel de iarna,cu toate ca-i banuiesc autorului ei o sensibilitate iesita din comun fata de natura ( vezi Cartea Padurii ),ci mai degraba ca pe un protest politic.
Stiu ca-i este greu ,din punct de vedere social ,lucru care nu ar fi permis intr-o societate normala si el ,cu dese rabufniri in acest sens,isi arata dezaprobarea fata de neputinta politicienilor de a pune pe roate o natiune, care sufera vadit de pe urma unei lungi ierni comuniste.
O alta poezie minunata,intitulata Ninge pe Istru
Ninge ca-n abecedarele de altădată, cu-o zăpadă caldă ca o pălmuţă de vată imaculată şi-atât de densă încât în depărtare pare o ceaţă sfumată, contopindu-se la marginea zării cu norii plumburii şi cu liziera pădurii de sălcii şi ulmi cenuşii. La ferestruica vizuinii, doi pui de vidră cu ochii rotunzi şi umezi se giumbuşlesc precum orice copii, în timp ce mierla cu ciocul galbin ca bobul porumbului şi cu ochişorii mierii îşi scaldă-n omăt aripioarele negre, cu inflexii vineţii. Nu se aude niciun zgomot, decât foşnetul Dunării izbindu-se molcom de mal, iar de undeva din amonte, dinspre cabana bătrânului pădurar – care nu mai are nici măcar un dinte în gura-i afumată de lulea ca un horn ancestral -, răzbate uimitor de dulce, de melancolic şi clar ca apele unui diamant de cleştar, un sunet de fluier or de caval…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu