duminică, 10 octombrie 2010

Tocanita de ciuperci


Stau si ma intreb, de ce a postat tocmai acum AVP "La ciuperci" si de ce, din cate alternative ar fi avut, a ales-o tocmai pe aceasta?

Ultimile lui posturi au declansat dezbateri mai mult sau mai putin infierbantate despre veridicitatea disidentei autorului celui mai pertinent document(daca nu unicul) elaborat in perioada comunista impotriva sistemului utopic instaurat in ro cu vreo 33 de ani inainte ca AVP sa puna pe hartie un admirabil protest anticomunist.

S-au perindat pe la comentariile posturilor despre Apel indivizi care ,desi au trait anii mizerabili ai dictaturii comuniste, lasa acum impresia unei amnezii ireversibile, asta in semn de razbunare aplicata autorului "Apelului catre Europa" care nu le-a satisfacut asteptarile ideologice, atunci cand a ales altceva decat ei.

Dar exista printre postatori si dintre aceia care ,chit ca-l sustin,n-au inteles pe deplin ca asa un document nu poate fi conceput decat de o minte brici,de un fin observator si evaluator,dar si de un excelent manuitor al cuvintelor.

Sa foloseasca poetul Padina in mod expres alegoria in postarea "la ciuperci", concretizata prin alegerea "ciupercilor" de tot soiul intr-un dictionar,intempestiv ca actiune bloggeristca,mai ales ca seria "povestii lui Ave" nu s-a incheiat, pentru a ne sugera abstractul uman prin concretul vegetal?
Stiut fiind, ca ciupercile inlocuiesc dpdv calitativ si nutritiv carnea,avand si alte roluri,mai cu seama cele halucinogene cand intalnesti otravitele ma bate gandul ca poetul n-a avut nici o retinere sa ne atraga intr-un fel atentia, prin aceasta postare,care-i de altfel minunata, precum si printr-o maxima fin strecurata( margaritas ante porcas),insa evaporata (precum observ), ca atat populatia Romaniei, cat si boierii mintii ei se afla si azi in starea vegetativa dinaintea revolutiei,atata timp cat tac si nu au pertinenta asumarii esecului, ca natie,dar nici nu-si recunosc valorile autentice,nestematele ?

Un camp de diverse soiuri de ciuperci care mai de care neperturbate, doar preocupate de palariile si sporii lor?

update:


Manca-l-ar mama pe Hantzi de destept ce este el(si informat); vine cu o info care bolduieste de minune ce am intuit eu .Suntem o specie aparte noi rumanii,bre !

De ceva timp, dar destul de recent, ciupercile nu mai sunt plante! Nu pentru ca ar judeca, Doamne fereste!, dar pentru ca, lipsite de clorofila, nu are loc in corpul lor nici urma de fotosinteza. Ciupercile sunt un regn separat se pare, numit Fungi.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Regnul_Fungi

Ceea ce noi numim ciuperci sunt doar “fructele” unei retele fine ce inveleste radacinile plantelor cu care au o relatie simbiotica: ciuperca ofera minerale la schimb cu substante nutritive.



2 comentarii:

  1. Moni,

    Un comentariu de inaltă clasă (10+), ce cuprinde printre cuvinte veşnicul semn de întrebare pe care Maestrul îl însăilează printre broderiile sale.

    Fiind unul dintre cei ce-i adulmecă năravurile pe care le aruncă voit, spre amatorii ce se tot schimbă, în cicluri aleatoare,voi căuta o explicaţie la aceste docte descrieri pe care cu greu le-a scris, în limba obişnuită a sărmanilor aplaudaci, lipsindu-se de deliciile beţiilor verbale ce îi ameţeau şi pe cititori lucizi.

    De ani buni, maestrul se înconjoară de fani episodici care la început se dau de ceasul morţii pentru a-i fi pe plac. Cu timpul, după ce primesc fără a crâcni, scatoalcă după insultă şi insultă după scatoalcă, se tot depărtează de CEL MAI, de UNICUL, unii devenindu-i chiar duşmani. AVP.ul, analistul de mare profunzime, ia mereu pulsul fanilor pe care-i are, prin lansarea a tot felul de comentarii, imensa majoritate provenind din vasta-i arhivă, la care cei încă vrăjiţi până în străfundul minţilor de strălucitoarele nestemate în care transformă cele mai anodine cuvinte sau fapte, se reped cu zeci de comentarii, unele transformându-se în hilare confruntări. Maestrul, din când în când mai pocneşte din cuvinte, îi mai tulbură puţin pe combatanţi sau pe lascivi şi dispare, fericit cu singurătatea sa neînţeleasă şi nerecompensată, în nimbul său blasfemic, spre disperarea sau bucuria unora şi altora.

    M-am cam ambalat.....şi ameţit singur...

    RăspundețiȘtergere
  2. Tatonul,
    multam de aprecieri. Stii cum este,fiecare avem scantei de inteligenta si talent.Chiar si geniile nu pot fi prolifice non stop.Este ca-n viata,printre multele porcarii ce ti se intampla apare din cand in cand cate o frantura de speranta ,de fericire si bucurie care te incarca pt o alta perioada de greu.


    ps
    am pus la tine mai multe commenturi pe care ori nu mi le bagi in seama,ori platforma ta nu le primeste
    Ultimul este cel de mai jos:

    Apropos,de ceea ce remarcai in privinta discutiilor cu ai tai, legate de acea perioada,care pe deoparte ti-ar fi dezlegat misterele asa de greu de inteles in copilarie si pe de alta parte am fi avut acum un jurnal de front complet al diplomatiei ro,vreau sa-ti spun ca am aceleasi frustrari ca si ale tale.Imagineaza-ti ca atunci cand tu erai la Teichnach,tatal meu era tanar combatant pe frontul care era la o aruncatura de bat ,in Cehoslovacia.A si fost ranit acolo medicii dintr-un spital minunandu-se cum a scapat cu viata.A fost un adevarat carnagiu,unde sute de tineri vinovati poate ca aveau acea varsta,ori si-au pierdut viata ,ori au ramas mutilati.
    Ca si-n familia ta,discutiile despre acea perioada ocupa franturi disipate in memoria mea de copil,dar a si celor care acum ar mai putea spune ceva despre ele.Cu toate ca,tata a fost un simplu combatant si n-ar fi trebuit sa le ia cu el in mormant. Probabil ca arta comunicarii are o anumita evolutie, iar noi ro.suntem la inceputurile invatarii ei.


    Daca nici acest comentariu nu apare ,inseamna ca noul tau format are o problema la setari sau nu recunoaste noul meu nick

    RăspundețiȘtergere