La balamucul trist !

Prin '73 - '74 , aveam in biroul in care lucram, un coleg mult mai varstnic decat mine, pe care, din cauza decretului din'68, il blagoslovise Dumnezeu si Ceausescu cu un baietel,diferenta intre primul nascut- o dra draguta cam de seama mea- si cel de-al doilea, fiind cam de 15 ani. Bietul om care si-asa era cam "plecat" de felul lui, din cauza greutatilor financiare in prag de batranete se manifesta adesea printr-o totala lipsa de chef si nerabdare,iar cand trebuia sa iasa sa-si plimbe odrasla, sentimentul de frustrare i se accentua ; apatic si indiferent se lasa plantat de bietu' copil in fata vitrinei de la libraria din piata "infratirea dintre popoare" din Bucurestii Noi, unde micutul se delecta privind jucariile ,cele mai multe din tabla vopsita in culori vii, facandu-si vise ca se va alege,la un moment dat, cu una din ele!


Intr-o zi vine colegu' la birou si povesteste aceeasi secventa cu care ne pitrocea creierii,ca a iesit cu baiatul la plimbare,ca n-avea cheful si energia sa-i faca fata,dar totusi l-a scos,bla,bla, iar noi plictisite la randu-ne de poveste , aruncandu-ne priviri complice, am si sarit cu ce credeam ca urmeaza....libraria ; el ne surprinde insa si ne asigura ca libraria a iesit din "traseu". Pai cum? l-am intrebat, curioase. Copilul si-a dorit un autobus ,ne-a raspuns, stiti ca n-am bani(platea omu' rate la un apartament la bloc, iar nevasta nu-i muncea) si i-am taiat-o clar: uita-te bine la el, ca nu ti-l cumpar ! si de atunci, nu mai vrea sa trecem pe-acolo! Dl Niculescu, pt ca asa il chema pe om a ramas proverbial si dupa ce s-a pensionat . Il numeam, nu cum il chema, ci "uita-te bine ca nu-l mai vezi".

De ce mi-am amintit de acest episod? pt ca asa imi pare mie ca s-a intamplat cu Romania si cu....Europa asta batrana si plictisita, pastrand proportiile bineinteles . O Europa care nu a folosit metode contraceptive , ci din contra s-a afundat in placerile dragostei de bani cat a poftit, fara sa se protejeze : a finanţat mai degrabă speculatorii decît antreprenorii,a lăsat fără nici un control fondurile speculative,a obligat întreprinderile, băncile şi companiile de asigurări să înscrie activele în conturile lor la valoarea pieţei, care creşte şi scade ca urmare a speculaţiilor, a impus băncilor reguli contabile care nu oferă nici o garanţie pentru buna gestionare a riscurilor şi care, în caz de criză, contribuie la agravarea situaţiei, şi nu la amortizarea şocului. A fost o nebunie al cărui preţ il plăteşte acum, doamna asta batrana si fara minte, care s-a mai si impuiat pe deasupra .


Este clar ca suntem niste copii nedoriti, nascuti cam tarziu si cu toate ca noi am inteles demult ca depindem de crizele ei menopauzante, cu bufeuri si transpiratii pe coloana vertebrala ce se resimt de la sapte poste i-am acceptat orice stare de lehamite , alegand sa stam cuminti si iubitori sa nu suparam cumva ca existam ; ni s-au dat de multe ori sperante, la schimb cu temele pe care trebuia sa ni le facem, de fiecare data altele, din ce in ce mai grele si mai scumpe,obligatoriu politice, ca la sfarsit sa ni se spuna:


"uitati-va lung,ca n-o sa primiti nimic - n-avem si pt voi "