Diamonds....

Nu am mai scris in ultima vreme,nu pt ca nu as mai fi avut ce,dar o tristete iremediabila m-a cuprins de multe zile ,tristete care mi-a amortit degetele.Rasfoind niste scrieri mai vechi , ca punct de plecare in demersul de a comenta , dar si sa-mi potolesc furia care ma bantuie de ceva timp ma trezesc imediat in zona de rationalitate in care-mi place sa ma asez de cele mai multe ori .Am dat intamplator de un text postat de mine pe un blog . Imi dau seama imediat ca furia mea are radacinile in acele momente ,iar sentimentul nu numai ca a persistat, dar s-a si amplificat pt ca mintea nu reuseste sa inteleaga atitudini pe care unii dintre semeni le abordeaza in momentele in care naivii au incredere in ei si-i propulseaza pe socluri care le iau mintile. Era si este inca vorba despre primarul Apostu de la Cluj (si nu numai!!!) ,care a reusit sa manjeasca prin faptele sale,buna credinta si cariera politica a Primului Ministru Boc si a celor care nu i-au cunosct caracterul, ci numai abilitatile. Nu-ti vine a crede cat de mici pot fi oamenii, ce caractere de cacat dezvaluie in fata stralucirii argintilor si cat rau pot face unei natiuni. Scriam acolo ca-i greu,uneori imposibil sa gasesti la oameni diamantul din ei – caracterul lor,veritabil ,curat si stralucitor sau numai un ciob de sticla ordinara in care, daca privesti, si mortul misca !

Ramanand in aceeasi zona , a descoperirii de pietre pretioase cu care sa impartasesti dureri ori bucurii,constati consternat neantul . Daca ai iluzia ca ai gasit asa ceva, la prima cotitura de idei, parere sau interese, cand sinceritatea si/sau analiza(buna/rea) o daruiesti cu luminozitatea loialitatii inchinata institutiei prieteniei, esafodajul constructiei in care ai investit cunoastere, timp,dar si suflet se darama clipind din ochi. Pentru inca un motiv simt o tristete iremediabila cand constat ca materialul constructiei incepute este clasic,ori esti cu mine ,ori te situez intr-o zona cenusie si uit de tine,pt ca nu-mi folosesti la nimic, existenta oricarui alt element ce ar putea face constructia sa fie utila si frumoasa,sa atraga si sa dainuie peste vremi este nebagat in seama . Iti dau ,imi dai, acest perpetuu schimb pe care-l urasc de cand ma stiu, cand eu credeam ca sunt acolo sa nu cer nimic,gata sa te ascult chiar si o suta de ani , ca sa-ti fiu stalp de sustinere ,ca sa-ti eliberez ,prin puterea mea de a te asculta, apasarea!?!
Oricum ,in toate aceste zile de furie,recunosc ,destul de frustranta am invatat ca lumea in care traiesc imi e categoric inferioara si incerc cu detasarea de care sunt capabila sa ma distantez atata cat tepii mei acino-acizi n-or s-o atinga , incetand sa ma mai desconsider , urcandu-i pe altii pe socluri nemeritate. Eu voi conta cel mai mult si voi calca peste orice,ca sa-mi hranesc.....aroganta!