Le roy est nu...

ilustratie de Devis Grebu

A fost odată ca niciodată un Prinț Rosu caruia ii placea atat de mult să țina un sceptru in mână și să domnească indreptându-l spre supușii intregii imparații,dând ordine,incât era in stare de orice ,ca sa-și implinească visul .Cand mergea la o televizuină, sau cand ieșea pe scările Palatului Roșu ,nu vorbea decât despre asta și deseori le striga curtenilor – ce-l urmăreau cu microfoanele pornite,doar doar or mai da de veste imparației, știri in prime time mai consistente despre inalțimea sa

”urmați-mă si fiți atenți la mine, v-o mai spun peste 5 minute si la etajul următor,inca o data ,pâna vă intră bine-n cap !”

Într-o buna zi,doi pungași care se dadeau mari ”țesatori” intr-ale politicii venira la Prinț și-l asigurară că ei sunt unicii făuritori de ”veșminte ” speciale care-l vor ajuta sa se cocoațe in jilțul Imparației ,neobervat de supușii care-i erau potrivnici astfel incat ,Marele Imparat Verde va inghiți mișcarea ,fiind obligat până la suspendarea definitivă să coabiteze in tăcere . Așa se face că ,avid de putere ,prințul nostru ,cârlan nărăvaș acceptă târgul fără să clipeascș și să gândească și le promise pungașilor o bună parte din Impărăție in schimbul acelui veșmânt, plus că isi dădu acordul să fie inconjurat și consiliat de oamenii presupusilor ”tesatori” ,pt masuratori ,probe si alte celea . In tot acest timp Narcis al nostru iși vedea de ieșirile lui fără număr pe la televizuini,dând interviuri care mai de care mai năstrușnice,asigurând boboru de o guvernare corectă .Veni si ziua mult așteptată, a inscăunarii ,dar cum colții indoielilor si frustrărilor din tinerețe ii mușcară din increderea păunească , nevrând să-și asume intraga responsabilitate ,il trimise pe Prim VicePrim Ministru,un ” ințelept” si ”onest” slujitor al Impărăției Roșii, să vadă el mai intâi hainele, și să-și dea acordul, dacă stofa ,culoarea si modelul erau demne de Inăltzimea lui,Prințul. Ajuns in fata pungașilor ”țesători” care-i prezentară veșmântul ca fiind cel mai curat,fin ,frumos croit si nevăzând nimic din ce promiseseră ,PrimViceprim ministru gândi :

” Doamne, de la inălțimea BNR oi fi devenit atât de mărginit incât să nu vad nimic ? Nimeni nu trebuie sâ bănuiască asta ! Nici nu indraznesc sa spun că stofa veșmântului e invizibilă pt mine,deci ,nu există.Nici măcar acești doi impostori ,nu vor afla gândurile mele adevarate ”

Așa că se prezentă în fata Inălțimii sale și-l asigură că poate imbraca linistit hainele ,pt că ele ii vor pune și mai mult in valoare ”capacitatea” de mare conducator !

Bietul nostru Prinț ,căzu in plasa țesută in juru-i – că asa de iubit era, incât nimeni din anturaj ,nu -l atentionă , in vreun fel , de ridicolul situației – si apăru senin in fața norodului curios si al celorlalte imparații interesate (vestea in era netocrației circulă cu iuțeala gândului) , așa cum l-a facut mă- sa ,dna Naum ! Gol pușca,dar cu bărbia ridicată ! Curtenii,de frica pierderii posturilor,ii admirau goliciunea cot la cot cu ”țesatotii” ,numai norodul s-a pornit pe-un râs nebun și foarte curand,convinși de gogomania Printului, plecă plictisit de la preatrâmbițata ceremonie .

Gurile căscate incă a nedumirire sunt așteptate să se-nchidă și să treacă a-l ajuta pe nesăbuit să-și ducă trena,sceptrul și tronul invizibile pană la capăt( Victoria) fară să prejudicieze, prea tare, imaginea propriei Impărății si să țina mai aproape de tătâne-su coabitant ,Impăratul Verde ,croitoraș recunoscut , ca să nu sfârșească fugărit prin bălării