"Clipa cea repede"

Cand am citit acum vreo 4 luni Planeta Ou am ramas profund impresionata de existenta acestui poem,scris cu mare dragoste si simtire de Viorel Padina-AVP.…” închid ochii şi mă uit înlăutru meu, adică in memoria ce-am căpătat de când în lume am intrat, ce pot vedea, mey…? Văd clipa cea repede ce ni s-a dat, pe cea de adineaurea, pe cea de mai încoloşa, pe cea de ieri, de alaltăieri, pe cea a primului sărut, a primei zile de şcoală, a primilor paşi cătinel pe plai, a mamei şi-a tatălui din al copilăriei rai, iar pe urma firu’ vederii mi se voalează şi parcă nimic nu mai pâlpăie pe-acoloşa, niciun cadru, nicio amintire în memoria mea…"
Nici unde in modestele-mi lecturi n-am gasit mai bine si mai simtit redata săgeata timpului, lansată din arcul Marelui Alpha, prin triada mişcării săgeţii în zbor (trecut-prezent-viitor).De fiecare data, cand reiau fragmentele din poem,sensibilitatea mea ajunge la limite maxime .De aceea, nu as dori sa judec decat intim, ceea ce este stiinta sau fantasma,pentru ca nici pregatirea si nici putinatatea culturii mele nu-mi dau voie sa o fac altfel,fara sa lovesc una sau alta dintre parti,stiinta sau poetul.
Viata pe Pamant a fost foarte diferita de viata de acum.Era mult loc pe Pamant si putini oameni care sa-l ocupe.
Ne reamintim…
Ne reamintim darul acestei lumi si minunatiile din ea.Darul pe care-l numim viata.Apoi, ceva se-ntampla.Vietile noastre se schimba cu stingerea amintirii acestui dar.
Simtindu-ne separati de lumea in care am venit, sa traim ,am inceput sa construim masini,extensii ale noastre pt a putea explora aceasta lume si inca odata sa ne reamintim.
In timp ce stiinta cauta amintirile noastre a aparut ,deodata, un mister,o forta ce nu poate fi explicata.Oamenii de stiinta au denumit-o camp,dar, ca prin minune el nu poate fi masurat,un camp ce sfideaza orice inginerie si de aceea s-a transformat din camp in inteligenta.
Aceasta relatie forta ,camp,inteligenta era denumita de antici spirit,duh.
La un singur lucru nu s-au gandit savantii si asta o fac poetii si aloo…nu fistecine dintre ei. La intoarcerea la noi,la amintirea noastra si la misterul din noi.
Ce simplu, dar minunat o spune AVP .
"Tatăl (softu…) Meu este Duh,
Carnea (materia… ) nu foloseşte la nimic !
Duhul (softu…) este Cel care dă Viaţă !”
Sunt sigura ca Tatal care ne da trup si suflet are multa imaginatie si ca ,daca a lasat omul si planeta lui,cu siguranta a gasit alte simboluri pt fiecare particica din imparatia lui .
"suntem riguros obligaţi să recunoaştem că Universul big-bangator n-o avea el un centru ca un supermoll, însa are un vârf săgetător, normal, cu care sparge Zidul Virtual, asemenea conului unui supersonic ce sparge zidul sonic c-un bubuit colosal, iar acest vârf poate fi în ultimă analiză un punct, respectiv chiar firul de praf cosmic numit Pământ, voila… Da, mey, care-i problema…?, de ce n-ar fi Terra vârful kosmic absolut, din moment ce deocamdată n-avem nicio dovadă că n-ar fi aşa, Omul şi Planeta sa, Planeta-Ou, fiind singura entitate creatoare din înconjurătorul Hău, pe care o ştim şi tu, şi eu, şi Hawking ista, savantu’ supershow…?"
O sa cred in extraterestrii lui Hawking ,cand am sa ma intalnesc cu ei .Pana atunci imi voi delecta spititul cu Planeta Ou ,cu Fabule dupa Esop ,care devin pe zi ce trece, mai interesante.

Si ca Maestrul D. Grebu sa nu ma creada o ingrata,am sa va spun ca-l urmaresc cu mare atentie si placere,drept pt care o sa impartasesc cu voi un anunt pe care-l vad ca-l tine numai pt domnia sa si prietenii apropiati
http://www.okey.ro/evenimente/artisti-romani-la-trienala-de-la-langnau-elvetia.html