Convorbiri cu tatonulaa

Tatonulaa,
Nu pot sa-ti raspund la "subsolul"comentariilor de pe my blog, asa ca aduc aici ce mi-ai scris azinoapte

Moni,
Dacă şi cu parcă nu s-au urcat în barcă (ceva mai mare)!
Ţe să fie, ţe să fie? Mai direct: "de ce?". Acum era momentul cel mai propice, care greu se va repeta. Îmi pare sincer rău, nu de om ci de opera sa.Omul nu poate ieşi din carapacea sa penibilă şi blasfematoare. Opera străluceşte, însă parcă nu pentru toţi ochii!
(O partte a celor trecuţi de VT pe copertă, probabil s-ar fi simţit jigniţi de apropierea numelui lor de al celui de care vorbesc. EL ..... bbbrrr ..... face mai rău cu toţi cei din jur şi din cărţi)

Mă bucură prezenţa lui Devis Grebu, care mi-a plăcut ENORM!

Poate cumpăr şi eu cartea, dacă o apuc şi dacă preţul este omenesc pentru Ro!

Sandule,mi-ai atras odata atentia cu ideea ca prietenul nostru va fi parasit, chiar si de "cineva", atunci cand afacerile ii vor impune acest lucru.Si asa s-a intamplat.

Ma bucur ca macar tu remarci si intelegi acum de ce scriu eu aceste topice ! Si citind consideratiile tale ma intrebam cum dreac... se pot emite pareri (ca nu le pot numi altfel), cum ca oamenii care alcatuiesc un sistem, n-au nici o vina , sistemul fiind cel responsabil de mizeria morala in care traim (vb ta,Brrr !!!).Mai mereu,una gandim si alta declaram,aceasta dualitate fiind caracteristica numai noua,romanilor,cred !

Minimalizarea operei acestui geniu al cuvantlui se face cu buna stiinta, dupa parerea mea umila,sub acoperamantul asa zisului caracter precar al lui. Nu are, cred, nici o legatura omul cu opera,cu toate ca uneori sunt chiar eu indoita de acest lucru.Binele si raul este-n fiecare din noi ,iar profanilor- cum remarca chiar AVP intr-un raspuns pt mine destul de tafnos si jignitor - le este necesar ca idolatria lor sa se concretizeze in ceva,intr- o forma materiala; nu intelegem ca, daca un altul a avut sansa publicitatii asta inseamna ca este mai bun decat poetul nostrum,sau ca are un caracter mai ales decat el.

Se vede clar ca barca are chila mult prea exclusivista si partinica,altfel nu-mi explic cum acest om nu si-a gasit inca locul care i se cuvine de drept.Aseara am fost impresionata de dureroasa-i confesiune

"Taticu – mai ales – ar fi vrut s-ajung faimos, ca Paunescu macar, n-asa?, dar uite ca el si toti ai mei din familia matriceala s-au dus de mult, iar Paunescu e si azi, in antilumea lumii lui, muult mai faimos si infinit mai banos, chit ca momentan mai putin sanatos (dar asta o sa ni se-ntample si noua o data si o data, n-asa…?), iar de mine nu si-au amintit la aniversarea-mi de ieri decat cei din stricta-mi apropiere si prietenii pe care i-ati vazut si voi pe for, in rest ma ignora, cand nu ma-njura, mai toti in chor… Si-atunci (ar intreba @neamtu tiganu) cat de tampit tre sa fii, ca sa te sacrifici pt un bobor si fudul, si rau, si nerecunoscator…? "

Urat gest din partea acelora care, atunci cand au avut mare nevoie de pana sa, nu se dadeau in laturi de a-l considera unicul,irepetabilul.
Atunci cand scrie in Epilogul Planetei Ou

...îl bătura cu funii şi ghimpi preste mâini, pept, frunte şi picioare, îi infipseră piroane în coasta frageda şi-n tibia supţire ca o trestie unduitoare, îi sfâşiară cămaşa cu miros de candoare, îl…:censored:

el chiar nu este blasfemic, ci priveste, atat cu o extraordinara luciditate, dar si cu o neindoita credinta, ca puterea divina zace-n fiecare din noi, iar calea, adevăru’ şi viaţa poate fi oricand victima indoielii chiar a apostolilor propavaduitori.S-o gasi vreodata vreun Ioan si pentru el ?

Carte de vindecare a sufletului si a mintii

La editura Curtea Veche, va aparea volumul Anatomia resentimentului sub semnatura lui V Tismaneanu,cu o coperta realizata de Maestrul Devis Grebu,cel care a surprins permanent in lucrarile sale,cu mult rafinament artistic, atitudini imorale si sfidatoare din societatea in care traim.

Cartea ,dupa spusele autorului nu a avut un plan anume,dupa care sa se fi lucrat ,ci in urma unor dezbateri pe blogul personal al autorului a devenit o antologie de texte "ale unor intelectuali,prieteni de valori si idei" , presupun foarte valoroase, odata ce pe coperta de mai jos apar nume sonore ale intelighentiei ro.





Recunosc ca am retinut un fragment de text , care mi-a atras atentia si care este inclus ,cu siguranta ,in acest volum "Anatomia resentimentului" odata ce incepe cu

,,Mă întrebi, draga Volo, cum definesc resentimentul. Poţi merge pe mîna lui Nietzsche, socotind că resentimentul rezumă morala sclavilor. Dar autorul Ştiinţei voioase greşea privind tocmai creştinismul ca morală a sclavilor, întrucît resentimentul e ranchiuna, animozitatea şi „ţinerea de minte a răului” (he mnesikakia), pe care Părinţii Bisericii le numără printre păcatele grave.

Nu creştinismul e matricea resentimentului, ci revoluţia modernă, ca practică a unui anticreştinism radical. Antonimele resentimentului – iubirea, prietenia, uitarea sau iertarea – demonstrează, cu toată forţa rostirii, că omul resentimentar este străin de valorile Evangheliei. Aş spune însă altceva, rugîndu-te să ierţi abaterea de la canoanele corectitudinii politice: resentimentul este ura de sine a sclavului care nu suportă povara libertăţii. Omul resentimentar se simte: 1. jignit din naştere. 2. neconsolabil. 3. inferior. El nu-şi acceptă originea, respinge solidaritatea şi detestă superioritatea altuia, pe care-l transformă, pentru a se justifica, în model negativ."

Th Bacosnski

Un text care m-a impresionat profund atunci cand citindu-l, intelegerea realitatilor inconjuratoare a fost mult mai usoara pt mine .

Remarcasem subiectul - despre resentiment- inca de aici ,cand intr- un articol al sau dl Tismaneanu scria

Resentimentul isi gaseste originea in neputinta de a crea, de a admira, de a
darui, pe scurt de a recunoaste.

Astept cu nerabdare aparitia volumului .

Candidatul meu la presedentie :Teodor Baconschi

Dialogul Vindeca neincrederea

publicat de Teodor Baconschi in FDC



Înclinația noastră spre forme fără fond e o sursă de falsitate socială. Nu ne ascultăm unii pe alții, pentru a defini ce ne unește. Preferăm vacarmul unor monologuri din care nimeni nu profită. Și care ne adâncește singurătatea colectivă. Eșecul nostru are, cred, câteva surse psihologice. În primul rând, individualismul, înțeles ca negare legitimă a ceea ce am trăit sub comunism. Problema e că individualismul, perceput ca motor al pieței libere, nu e decât comunism reciclat. Numai în comunism simțeai că ”scapă cine poate”. Că nu contează decât supraviețuirea ta. Capitalismul – mai ales după excesele anilor 80, care au pavat drumul crizei economice de azi – presupune acțiunea conjugată, echipa, negocierea, adaptarea la noi tendințe, în condițiile unui compromis permanent. Văd însă și o altă sursă psihologică a stagnării românești: neîncrederea dintre persoane. Oricum interacționăm. Nu există societate în care faci ce vrei, fără să ții cont de ceilalți. Așa stând lucrurile, încrederea este cel mai de preț bun – dar mai ales condiția – oricărui proiect reușit. Fără încredere, eforturile noastre se risipesc înainte de a livra rezultate.

Pricep de ce lipsește încrederea concetățenilor mei în clasa politică, în instituții, în semeni. Nu e vorba că toate aceste realități sunt criticabile și perfectibile. Ne paralizează însă neîncrederea aproape generalizată. Mă uit bunăoară pe net, unde apar mici comunități. Nici măcar între oamenii care admit că seamănă (ca nivel, sau ca ideal) nu există acolo un sentiment clar de încredere reciprocă. De aceea, un nou ciclu politic implică refondarea încrederii și decizia omologată de a credita, după o evaluare corectă, proiectele demne de încrederea noastră.

Pe de altă parte, încrederea se câștigă prin adevăr și prin dialog. Asta voi face în proaspăta mea calitate de om politic. Mi-ar fi silă de mine însumi dacă i-aș minți pe cei cu care intru în contact. Și vreau să dialoghez cu persoane vii, irepetabile, valoroase prin esențiala lor calitate umană. Am, la fiecare întâlnire, sentimentul umanității comune, care se exprimă atât prin compasiune și solidaritate, cât și prin încredere. Cred, spre exemplu, în inteligența celorlalți. Chiar oamenii cei mai simpli, mai puțin educați, au – slavă Domnului! – capacitatea de a separa adevărul de minciună și binele de rău. Le cer semenilor încrederea pe care eu însumi le-o acord. Am lângă mine colaboratori sofisticați, care-mi vorbesc despre regulile marketingului politic și ale comunicării. Îi ascult, fără să iau ce-mi spun drept literă de Evanghelie. Pentru că adevărul și încrederea vin dintr-un pariu garantat deasupra noastră, în orizontul unui destin comunitar la care particip fără calcule și trucuri de manual.

Am început dialogul cu colegii mei din PDL. Am fost la Iași și la o reuniune organizată la Bușteni. M-am întâlnit cu colegii din grupurile parlamentare, la Senat și Cameră. Țin legătura cu europarlamentarii PDL. Voi avea în curând o întâlnire cu organizația de tineret a partidului. De îndată ce analiza și proiectul meu sunt prezentate direct, fără patimă și fără acuzații la adresa cuiva, interlocutorii ”percutează”. Capătă încredere, îmi dau dreptate, se gândesc la viitor cu o nouă speranță, justificată prin chiar dialogul nostru. Și eu mă simt câștigat. Pentru că, dincolo de clișee, descopăr personalități adeseori admirabile, oameni care, luați ca atare, merită toată prețuirea mea. Și care, puși în ecuația unui proiect politic de altă factură, vor putea să își probeze mult mai bine calitățile. Voi continua aceste întâlniri pentru că sunt primul care are încredere în posibilitatea de a realiza, împreună, ceva mai bun, care să lase în urma generației noastre o Românie vindecată de boala neîncrederii.

bon anniversaire !

"Imediat apoi mi s-a făcut însă un dor nebun de vremea mea, de copilăria mea, de tinereţea mea, de casa mea şi de famelia mea şi le spusei franc ălora că fără amintirile mele şi fără oamenii şi lucrurile/ obiectele ce-au fost cândva în preajma mea, io nu sunt nemica, bey, poa' să mă-mbălsămeze ei ca pe Sân' Andrei şi să mă imposteze şi-n Rai...
....şi când cel care e carne din carnea ta şi sânge din sângele tău practic îţi reia viaţa din nou, în alt timp şi-n alt loc de pe Planeta-Ou...? Şi-atunci, le-am zis ălora: bey, duceţi-mă, pleease , în pacea ţintirimului meu, asta-n caz - le-am zis, hâtru rău... - că n-oţi vrea să mă congelaţi iar şi să mă depuneţi în debaraua vreunui muzeu, pentru ca generaţiile următoare să mă dezgheţe din secul în secul ca pe mamutu' lânos Big Bow, minunându-se cum dreq de nu m-a observat niciun academician - măcar de la secţia de ştiinţe naturale, dacă nu literare... - din secolu' ăla al meu... "

Daca nu ti-as fi citit "Invierea" si nu numai,aloo,ci cred ca intraga opera eram cu mult mai saraca decat sunt acum si nu m-as fi gandit niciodata sa astern pe hartie, nu filosofii ca ale dtale,ci rememorari care mi-au umplut cu caldura sufletul .


Era o ciudatenie de barbat,deseori il vedeam ducandu-se in padurea care marginea Valea Morii cu o prajina, in varful careia trona un cerc de sarma, pe care era cusut un caus din panza de borangic, cu care prindea fluturi.La cat era de taciturn si morocanos ,indeletnicirea asta - pe care eu n-o percepeam la vremea aceea ca pe o mare pasiune,punea capac sentimentelor mele de copil sensibil, situandu-l intre cei mai sadici oameni pe care-i intalnisem.
[....]Cel mai frumos sentiment din lume este dat de mister,spunea cineva, iar cel care n-a cunoscut aceasta emotie are ochii închisi.Va dati seama ca la acea varsta nu intelegeam ,dar senzatia nedeslusirii semnelor de intrebare care fugeau ghiduse, fara a indrazni a i le arata acestui om,mi-au lasat ,uite,peste o viata, un sentiment de profund respect si cateodata de duiosie filiala fata de acel barbat, pe care doar acum, la maturitate l-am descoperit asa cum era de fapt , un sensibil intelectual,care a incercat si cred ca si-a si dorit f tare sa-si deschida inima,sufletul de bunic,unei zgatii careia gandul ii era numai la joaca."

Totul are un sens in viata.Numai ca , trebuie sa decriptam incontinuu la acest mister,pe sageata de la alpha la omega, atat cat memo ne este aproape.Si rareori ne dam seama de puterea lui ,odata ce nu reusim sa terminam decriptarea.

Merci Maestre AVP pt emotiile pe care mi le-ai creat in acest,uite,aproape un an, de cand te-am descoperit in hyperspatz si la multi ani dtale si intregii familii.

O "doamna" cu blog ?

Prin viata fiecaruaia dintre noi se perinda, direct sau indirect, diversi oameni,care au sau nu influenta asupra noastra.Fiecare cu norocul lui,insa. Unii, chiar daca nu si-o doresc au parte numai de neghina si pleava ,rareori intamplandu-li-se o minune prin aparitia in sfera lor de existenta a vreunuia mai de soi,caruia insa poate sa i se para un sacrilegiu sa stea de vorba ,normal,cu fistecine, nefructificarea momentului fiind iminenta.Ce mai,niste ratari!

Cand m-am apucat sa-mi "ridic" incercarea asta a mea la rangul de blog nu m-am gandit ca armata de "destepti" si "eruditi" de prin blogosfera s-ar apleca sa citeasca macar 5 secunde "cacarezele" lasate de mine pe aiurea .5 secunde de atentie, intr-o existenta nu e mult, dar nici putin nu e,odata ce majoritatea dintre noi trecem apatici pe langa propria noastra viata , ca sa nu mai vorbim de cum trecem pe langa tot ce ne inconjoara.

Chiar de la prima pagina a acestei compuneri, careia eu i-am zis blog i-am avertizat cu propozitii simple pe eventualii cititorii, opriti voit sau intamplator, sa nu aiba pretentia vreunui talent de eseist eu asumandu-mi conditia de "semidoct" intr-ale literaturii si scrisului, dand si explicatiile pe care le-am gasit de bun simt in incercarea argumentarii cat mai logice a demersului meu.Am incercat sa raman un cvasianonim,chiar cu implorari, dar nu mi-a reusit,asa ca ironiile la adresa mea sunt nemeritate !

Intamplarea a facut sa aterizez, la vre-un an si ceva de la "debutul" meu in lumea anonimilor virtuali fara pretentii, pe un blog profesionist cu nume si prenume ,unde am fost acceptata cu mare entuziasm(la inceput) si de unde,din cand in cand mi se trimiteau semnale ca ceea ce scriu,nu este tocmai o blasfemie la adresa acestui tip de comunicare.Dar,ca exista si "daruri", au fost si( nu putine) persoane care au luat in deradere modul meu de a gandi/exprima - in acceptiunea lor modul adoptat de mine fiind lipsit de logica elementara,dar si de forma/stil, anodinele mele incercari considerate mai degraba copii nereusite si nerusinate ale scrierilor de autor.

Probabil ca sunt asociata deseori unui obiect lipsit de personalitate si spirit combatant- ceea ce nu prea e corect,odata ce nu pot face fata unui "atac" sub centura bunului simt si aleg sa ma retrag in carapacea mea anonima .Nu putine au fost situatiile, cand am raspuns ironiilor,sau incercarilor de a mi se baga pumnul in gura,asa cum am crezut eu de cuviinta, adica aici,la mine acasa .O bombaneala similara cu cea de-acu. Detest, nu din lipsa de personalitate ,ci din bun simt sa-mi arunc peste gard,otravurile care-mi inunda viscerele, ca fiecarui om normal. Nu am cantarit niciodata, cu propria-mi masura,oops!talentul,eruditia,valoarea cuiva care-mi este superior sau inferior,ci numai mi-am permis sa judec cu subiect si predicat caracterul lui si asta numai atunci cand, flagrantul lipsei lui de buna educatie era la indemana fiecarui cititor. Am admirat umorul si atunci cand acesta era la limita inferioara a permisibilitatii,dar mojiciile de mahala bloggeristica nu le pot digera,indiferent din ce parte ar veni ele.

De aceea ,dar si pt multe,multe altele care imi vin in minte, dar pe care nu merita sa le amintesc ma-ntreb ce-o insemna pt unii , cu pretentii , o "doamna" cu blog ?

Destine ... Acad. Gleb Dragan

După ocuparea Basarabiei de trupele sovietice, în familia Drăgan s-au produs evenimente dramatice. Tatăl, mama şi fratele său au fost ridicaţi de la domiciliul lor şi deportaţi. Tatăl, Haralambie, a fost dus în lagărul de exterminare Ivedel unde a stat timp de 8 ani; mama a fost mutată ca deportată în mai multe lagăre din regiunea Omsc, în apropiere de Cercul Polar, iar fratele Boris a fost dus în Afganistan. Unica lor vină a fost faptul că erau învăţători români. Sora mai mică, Valentina, a rămas în grija studentului Gleb Drăgan, refugiat la Timişoara. Ea a studiat ştiinţele naturale şi în prezent este în SUA





Cine ne mai restituie caldura familiala si seninul varstelor tocate nemilos de soarta? O trista paranteza a existentei, intr-un prelungit exercitiu de memorie…

Boacana de trei parale

Foto insinuant .

Asta e valoarea grupului parlamentar PDL pe care-i sustin si-i votez din 93 incoace.M-am certat pt ei ,mi-am facut dusmani, prieteni de-o viata,dar nu ,asa ceva nici macar eu nu mai suport!.S-au umplut de penibil,dau explicatii puerile,ne considera si astia exact cum ne considera de-alde Sov cu al lui tanase scatiu' :

"Conteaza ce e dincolo de camera, ce se vede prin sticla de catre Grivei"

Pe vremuri ,o sinistra ne facea "viermi", acu' , idiotii astia ne cred catei ,pentru ca nu cred ca cei doi macisti s-au referit la altcineva ,decat la poolimea privitoare si votanta .Si ca aste doua patachine comunistoide si securiste si haislalti ,niste boi !

Suntem niste oi din conopida fiarta condusi de rosii strofocate si expirate.Asta e clar ! ma intreb,retoric,daca in "pachetu de legi" mirobolant era si o lege nebagata in zeama de prostii astia, care prevedea lansarea unei reachete nucleare, tot asa ar fi votat uninominalii lu'peste? Este clar ca trebuie imputinati si alesi la sange, dupa o campanie de 3-4 luni in care sa fie "perpeliti" la frigarea electoratului. Cine scapa,sa ocupe locu,cine nu sa se duca de unu singur la gunoi.

Mai citesc pe la diversi "orbi" sau " oligo" ca toata prostia asta ar fi un joc al fracturilor pdl-iste ,inaintea luptei / sau in scopul luptei pt putere in partid .
Bre,dar nu-i mai cred in stare de nici o inteligenta strategie,dupa asa o boacana de "trei parale" Mi-a ajuns.

Iete-te ,rade ciob de oala sparta ,bre !

Respct(abilii) ...lui SOV,oops !

Vad ca e linistea dinaintea furtunii,nu numai aici, dar si pe la celelalte foruri din blogosfera. Probabil toata lumea e socata cum “rafinatul” si “cultul” recenzor de ultim volum de versuri dinescian este de fapt “la gura” exact ca si locotenentii trimisi de el pe la “casele”oamenilor : birjar sadea.

Ce-ar fi putut de altfel sa fie “patronul” celor care-si permit sa-ti intre-n casa si sa-ti jigneasca musafirii pe care nici nu-i cunoaste,musafiri care din respect pt gazda, nu-i acorda atentie? Sau poate de aceea !?

Cert este ca toti dintre aceia care au facut dintr-un om normal un erou national dorind acum sa-l transforme in “dictator” s-au umplut de respectul pe care-l invocau atata.

Si cea care se va "innobila" de atata respect va fi chiar Oana Stancu,care a asteptat biata de ea atatae luni pt a-i lua un interviu lui…ne-a ciuperca asta de sov,care intr-adevar e mai prost si decat mihaeladragosteamea.
Poate ca de data asta se va convinge si Hantzi ca noi,votantii,prostii lui caracuda si desteptii lui chucky,suntem nimicuri in ploaie,bey.

Stiti cum este,orice rau este lasat de Cel de Sus ca sa te invete sa-ti fie bine,sa tragi invataminte.

Ma gandesc ca odata “internat” , sov(ietul) asta suprem,care daca n-ar fi castigat “dictatorul” alegerile ne-ar fi transformat pe toti in mujici, de ne-ar fi prins din urma mutenia si frigul ce le abandonasem prin 89,va lua cu el si nesimtenia majora de care a dat dovada ,in saloanele de tratament pe care o sa le suporte.

Si mai sper ca dna Oana Stancu cat si "prietenii" lui AVP,se stiu ei care,oops! vor redeveni independenti, pana la urma .Pt ca politica patronala devoalata de insusi patronul ireal ne-a aratat de fapt ce sunt.

Dar,dpmdv, cel ce inseala asteptarile o data (ca sa nu folosesc un alt termen mai dur) o va face din nou,si din nou, pana se va umple de “respectul” istoriei.
Acestea sunt parerile mele modeste in comparatie cu exceptionalul panflet al lui Alexandru Mitache

Memories of Geophysics ( 4 )

Tuturor va doresc sanatate multa si sa ne intalnim cu mai mult entuziasm pe 18 noiembrie la 11:00 in Cart. Pajura la restaurantul "22 Decembrie"

ps
Ii rog pe: topograful Andrei Alexandru, alias http://tatonulaa.wordpress.com/ cat si pe dnii de la laboratorul electronistilor, care au un site despre Geofizica sa participe cu informatii si detalieri la aceasta mica incercare a mea de a arata lumii ca si romanii pot fi competitivi atunci cand sunt lasati.

LA BUNA VEDERE !

Memories of Geophysics ( 3 )

Memories of Geophysics (2)

Trandafirul de Ierihon sau “Planta Dinozaur” este un arbust decorativ foarte special. Provenind din regiunile desertice ale Iordaniei si Israelului, aceasta planta este rezistenta si adaptata perioadelor indelungate fara apa. Datorita caracteristicilor sale speciale a fost numita si “Planta Invierii”, atribuindu-i-se diverse proprietati (verde – absoarbe fumul de tigara, iar in stare uscata indeparteaza insectele daunatoare) si simbolistici (dragoste, noroc, frumusete).

Trandafirul de Ierihon rezista in stare uscata pana la 50 de ani. Atunci cand este udat el se desface si devine verde, insa perioadele in care este udat trebuie sa alterneze cu unele in care este pastrat uscat. Dupa ce primeste apa se desface in aproximativ 24 de ore si devine verde. Deoarece se multumeste cu o luminozitate medie este excelent pentru a decora orice incapere. In unele tari, acest trandafir este crescut de familie si se mosteneste din generatie in generatie, reprezentand continuitatea in timp si unitatea familiei respective.

Inchin acest cadou tuturor participantilor la intalnirea din 14 octombrie 2010 ca simbol al reinvierii spiritului de echipa a celor care cu stiinta, entuziasm si daruire au dus faima Geofizicii pe 4 continente

Memories of Geophysics ( 1 )

Pe 14 Octombrie a avut loc intalnirea pensionarilor din "Geofizica".Asa spuneam noi IPGG-ului,intreprinderea care s-a nascut dintr-un simplu oficiu prin anii 60 si care apoi a devenit portdrapelul prospectiunilor geologoce si geofizice pt hidrocarburi din RO.

Emotionanta ca orice intalnire cu oameni pe care nu i-ai vazut de zeci de ani ,sau poate niciodata pt ca atunci cand erai tanar dadeai mai putina importanta specialistilor care au dus faima acestei componente a industriei ro. peste hotarele tarii si nu numai. Multi din colegii care ar fi trebuit sa participe sunt profesori universitari la cele mai renumite universitati ale lumii si nu pot sa nu amintesc de Culita Moldoveanu sau de dl Colban(cei pe care eu i-am cunoscut).

ing Ctin BURCEA



De retinut emotionantul "remember" al celor care au pus bazele acestui institut si care nu mai sunt printre noi: ing Ctin Burcea("patriarhul" cum i s-a zis acum,pt ca pe vremuri, cand se facea referire la persoana lui,pur si simplu se ridicau mainile deasupra capului in forma de coronita,asta nu pt ca facea pe Zeus ,ci pt ca podoaba lui capilara era cam valvoi)Ing.VVarodin,ing O Dicea,ing.Bucur I,ing Nitescu,ing C Nicolau ,ing Cristian si multi,chiar f multi altii pe care daca nu-i amintesc aici nu se datoreaza lipsei de respect ci precarei mele memorii.





Sufletul acestei intalniri,ing Stamatescu, la cei 80 ani impreuna cu o echipa de mai tinere(dar tot pensionare si ele) doamne:Gabi Burducea si Paula Munteanu.
Am promis sa fac publice fotografiile de mai jos,una pt ca toti participantii(vreo 60 la nr) sa-si alimeteze amintirile si de aici si doi,cu speranta ca cei care nu au putut fi anuntati sa afle ca s-a instituit o regula, ca in fiecare joi a celei de-a treia saptamani a fiecarei luni sa ne reintalnim la restaurantul 22 Decembrie din cartierul Pajura .
Sa ne revedem sanatosi !