Bunul simt la romani !

Am descoperit acest articol scris de N Manolescu, care mi-a atras atentia cu referirea la articolul lui Plesu "Ura la romani".Il citisem la vremea aceea chiar il salvasem ,pe undeva ,pt ca-mi placuse radiografia elitist- filosofica.Si ce scrie Manolescu,cu simplitate, imi place pt ca si eu spun acest lucru demult,dar nu asculta nimeni.Incrancenarea individualista a romanului, care nu numai ca nu e in stare sa dea solutii ,dar se si cramponeaza de simplitatile pe care le emana cu emfaza.Ce se discuta acum pe blogary ,este exact ceea ce spuneam io,hat, cu mult timp in urma.
Numai ca ....la bunul simt se apeleaza,uneori,f tarziu.Nu trebuie sa faci parte din elita ca sa simti unele lucruri

Dacă dialog nu e, nici forum nu e

adevarul.ro-opinii

"Sub titlul „Ura la români“, dacă nu greşesc, a publicat Andrei Pleşu, mai demult, un articol în care identifica în ură sentimentul dominant în societatea românească post-comunistă.
Ar fi de remarcat, în continuarea celor spuse de Pleşu, că şi societatea comunistă se baza pe un sentiment asemănător, şi anume ura de clasă. Există totuşi două diferenţe remarcabile între un sentiment şi celălalt.

Prima deosebire constă în faptul că ura de clasă era aşa-zicând opera ideologiei comuniste. Ea era indusă de către partidul-stat. Ura de după 1989 e spontană, necultivată deliberat, chiar dacă, desigur, este o consecinţă a unor raporturi sociale, creatoare de inegalităţi şi frustări.
A doua deosebire este aceea că avem astăzi de a face cu o ură fără frontiere. Nici numai de clasă, nici numai de rasă, nici numai publică, nici numai privată, nici numai politică, nici numai socială. O ură care nu ţine cont nici de vârstă, nici de profesie, nici de reuşită, nici de nereuşită. Aşadar, o ură universală. În România actuală, toată lumea urăşte pe toată lumea.
Am fost surprins să aflu că majoritatea forumurilor de pe internet sunt de o mare violenţă, pline de insulte şi de înjurături. Recunosc că nu „vizitez" blogurile. M-am ţinut departe de acest fel de „corespondenţă" dintr-un instinct de conservare pe care nu mi-l bănuiam. Un instinct care m-a oprit, de ani buni, să merg pe stadioanele de fotbal, deşi am scris cronică sportivă. Avertizat fiind, într-o oarecare măsură, de ce se petrece de când există internet şi forumuri, nu-mi închipuiam cât de rău stau lucrurile şi nici că vom ajunge într-o zi să ne punem întrebarea dacă nu cumva forumurile ar trebui închise. Încredinţat cum sunt de importanţa dreptului la liberă exprimare, sunt în principiu contra limitării lui.
Dar, în definitiv, ce este un forum? Un spaţiu virtual de dialog. Întrucât, după câte înţeleg, tocmai dialogul lipseşte, n-avem soluţie mai bună decât să închidem forumurile de pe lângă ziare, de exemplu. Să-i lăsăm pe blogeri să se certe între ei, să se porcăiască unii pe alţii, să-şi spele rufele murdare în familie. Nu-mi fac iluzii că ignorarea îi va determina să înveţe regulile dialogului şi ale exprimării civilizate. Dar, cine ştie, poate că, la un moment dat, se vor plictisi, ei de ei înşişi, şi vor dori să se facă ascultaţi şi de alţii.
La ce bun să le ascultăm părerile dacă nu aflăm nimic important? Şi de ce să le oferim posibilitatea să se defuleze public? Iar dacă, printre ei, sunt şi oameni care au cu adevărat ceva de spus, sunt sigur că vor găsi calea să se facă ascultaţi. Pe vremea când nu exista internet, erau destui cititori de gazete care doreau să-şi spună părerea şi care trimiteau scrisori. Cineva de la ziar le tria şi le arunca pur şi simplu la coşul de gunoi pe cele care nu meritau o altă soartă. Avem mare nevoie de un coş de gunoi pentru blogerii care nu înţeleg că un forum înseamnă dialog şi că un dialog nu înseamnă doar să ai ceva de comunicat, dar şi să respecţi anumite reguli de bună cuviinţă.
Dacă dialog nu e, nici forum nu e. "