Acest material este preluat de pe
blogul Viorel Padina.
Maxima moralia
25 iulie 2010 — AVP
*Dreptatea sau împărţeala leului la trei sună aşa, a nu se uita, aloo, bey… : “prima ciosvârtă e a mea, fiindcă sunt Eu, Leu…; a doua – îmi închipui că ştie orişicine – mi se cuvine fiindcă pur şi simplu e tare ruşine să nu-i dai leului o pâine, altfel cu ce obraz – şi mai ales cu ce coraj…– te vei mai întâlni cu el mâine… ? ; iar dacă de ciosvârta a treia te vei atinge ca un nefelixit tolomac, ai dat de dreak…!
*Când deoparte a scenei, arenei sau pernei sunt lei paralei, iar de alta arici pogonici, furnici, licurici, guguştiuci, ciuci, mameluci, iepuri, nurci, oi, miei, purcei sau porumbei, ce democraţie mai visezi, bey, spuley…?
*Când dai adăpost unui porc şi slinos, şi ghimpos, şi împuţit ca un sconcs,
oi fi tu politicoso-
*Cine moare şi-n paradis de plictis, însă visează la o viaţă-bis, are pielea groasă ca o ţestoasă, precis…
*Când ştii că răul e preste tot primprejur şi că se poate disimula subt forma orişicărui reper din natur – prefăcându-se chiar şi într-un înger pur, deşi el e drakkula majur -, a încerca să-l înfrunţi de unul singur, scontând că e acolo unde tu crezi că e sigur (când de fapt esenţa răului e leghiune), înseamnă că te mânâncă-n coor, pe bune…
*Când râvneşti la calu’ troian, respectiv la daru făcut de un duşman tradiţional, scumpindu-te la tărâţe să construieşti tu însuţi un golem de carnaval, ori apelezi la un ticălos mic spre a te scăpa de un ticălos voinic, în loc să te baţi singurel cu orice inimic personal sau naţional (chit că vei fi nevoit să pui mâna pe par ori să strângi cureaua un pic or un cincinal), fii sigur că mai devreme sau mai târziu vei plăti imprudenţa, laşitatea or comoditatea-ţi fatal.
*Un ticălos care crede că aliindu-se c-un alt ticălos aista din urmă se va purta faţă de el brusc mai frumos, mai milos or mai drăgostos decât îi e năravu’ faimos, dovedeşte că de aceea e f. f. odioss : pentru că e un prost monstruos…
*Până la urmă toţi murim, dar una e s-o mierleşti în braţele cui te pup, şi alta în fălci de lup.
*Fricosu nu e mai bărbat chiar de-ar fi cât muntele Ararat ; însă mai mulţi laşi laolaltă se transformă adesea în haită, aloo…
*Oricine poate fi prostit sau înşelat la un moment dat, căci nu e animal să nu greşească, dar dacă asta se-ntâmplă tot atât de regulat ca picătura chinezească, nu mai e vorba de inocenţă îngerească, ci de prostie rumânească
*În faţa Urs-ului nu egzistă decât două tactici de scăpare: ori faci pe mortu-n cărare, ori o iei spre N-V după ajutoare, cu condiţia să fii ţară NATO , nu pisică zburătoare
*Când pofteşti şi la altceva decât te duce punga ori ai pomenit de la mamiţica ta, fii baremi atât de prudent şi nu te repezi ca Haplea nainte de a gusta sau măcar înteabă cât face, drea…
*Când ştii că eşti doar măgar şi că nu se sperie de tine nici măcar un ţânţar sau un purice din samar, e bine să fii respectuos cu leii, măcar.
*Când cel căruia-i sapi groapa pe la spate e un măgar jumate sau o lichea, nu înseamnă că n-o să te umpli de păcate dacă-l trimiţi nevinovat la moarte (sau că-i exclus să cazi chiar tu, săpătoru, în groapa aia, păi cum drea…)
*Când eşti făcut să jupoi, nu să cânţi din fluier ca un ciripoi, nu-ţi schimba năravu’, daraghia moi, căci rişti s-ajungi burduf de cimpoi
*Decât cu nemâncaţii şi nesimţiţii la un îndoielnic câştig în foame şi frig, mai bine cu sătuii la pierderea găurii din covrig
*Cine se-ncrede într-un hoţ mai drăcuţ nu e hoţ mai micuţ, ci prost mai ţuţ
*Cine îţi dăruieşte ceea ce lui nu-i foloseşte nu miel generos se numeşte, fireşte
*Când vezi că un prieten sau o putere străină, dar până atunci destul de calină, se poartă de parcă ar fi dat brusc în turbare, lasă naiba deoparte discursurile justificatoare, moralizatoare or pacificatoare şi anunţă urgent ONU or staţia de salvare (sau mai bine ia-ţi picioarele la spinare), aloo…
*Când eşti mare mahăr la unul care în mod obişnuit se hrăneşte cu fraieri ca alde tine, dacă în loc de economiile puse deoparte spre a-ţi petrece o vacanţă mai aparte în paradisu’ din Insulele Aleutine, ajungi măcar la pensia de invaliditate, ca mine, şi tot e bine…
*Orice criminal ticălos crede – când îi ajunge cuţitu’ la os – că tocmai faţă de el Judecata de Apoi se va întoarce pe dos şi-l va trata drăgăstos.
*Când ştii bine că eşti afon ca un bufeu şi nobil ca un bideu, fii sigur că ăla care te face zmeu cu glas de leu e precis duşmanu’ tău.
*Pe pretendent şi pe homu cu ochii verzi să nu-l crezi până nu vezi, aloo, căci după aia s-ar phootea să nu mai ai de ales (sau, mai urât decât atât: să se-aleagă ales-bules, iar tu să rămâi c-un nod în gât…)
*Uneori, când te dai grandios fără dovezi, e bine să şi fii ce te crezi
*Decât maimuţică princiară, pe care snobilii o aplaudă la mişto seară de seară, dar care umblă cu târtiţa goală şi poate sfârşi într-a chefliilor poală or oală, mai bine cămilă natantoală, care pluteşte prin deşert ca o corabie marghioală, dar perfect funcţională, n-aşa ?
*Cum poţi să-i ceri unui naiv mărunt să-l descrie pe Belzebut ? sau cum să te-aştepţi ca un habtonic cam tălâmb de felu său să-l perceapă pe Domnu Zeu ?
*Cel care poate să-ţi dea IUP şi să te bage pe veci subt iarbă verde or la zdup, dar îţi dă SUP or NUP, dacă şi tu îi dai un pup pe laba-ntinsă şi-un calup de iepuroi din prada-ţi prinsă la hei-rup, e leu, nu lup.
*Oricât ai fi de zavaidoco-dobitoc, nevoia sau primejdia te face înţelepto-prooroc (când nu te scoate, bien sur, din joc).
*Nimeni nu e prea slab ori prea rău fatal pentru a nu face bine, după cum nimeni nu e prea bun total pentru a nu face rău într-un hal fără de hal… ; aşa că e bine să laşi totdeauna loc de bună ziua, mey, normal…
*Dacă eşti ţânţar şi vezi că un taur comunal tremură ca frunza de arţar în faţa regelui regnului animal, asta nu-nseamnă că tu eşti harmăsar, măcar, biet ccnar…
*Dezgustătorii trădători pot fi folositori atunci când duşmanii de moarte tre neapărat să ţi-i dobori, însă după răsboi e mai bine să-i arunci la gunoi, altfel cu prima ocazie se transformă din lilieci celaveci în moroi.
*Când eşti campion sau învingător doar faţă de cucoşii din micu tău obor or popor, nu uita că din nor te pândeşte un condor care şi chior şi tot te face friptură cât ai zice “cuptor”.
*Ori eşti suficient de tare ca să stai singur pe picioare şi să ţi se prosterneze toţi dinainte chiar dacă ai minte cât o linte, ori mai bine stai dreq cuminte-n banca ta şi mulţumeşte-te cu ce-ţi pică din poala unuia mai al drea, chit că fără tine ăla n-ar fi chiar aşa, voila…
*Da, mey, libertatea e de regulă egală cu fericirea şi cu bunăstarea mentală, cu condiţia să nu te-ntinzi mai mult decât îţi e plapuma şi să ai în spate măcar 20 ani de tranziţie iepocală, care să te fi băgat binişor în a capitalizmului sălbatic boală, aloo…
*Poţi să fii tu şi Jerry, făt-frumosu şoricel din poveşti, dar tot nu se face să pohteşti la feline regeşti, căci o beheleşti …oops
*Aşa şi ţânţaru bagabonţel de pe for faţă cu homu din hypernor : deşi nu-i e nici folositor, nici vătămător unuia pe care nici angerii ori vârcolacii limbii Ro nu-l mai gâdila sau înfior’, se crede tare înfiorator, al drea’, n-aşa ?
*Când eşti simplă galinacee într-un coteţ doar de cocoşi păzit, iar musafiru-ţi tocmai sosit nu e doar nepoftit, ci şi găinar vestit, tratează-l iute cu shit, căci altfel eşti ca şi halit…
*Vezi, mey …? Aşa se-ntâmplă-adesea când pretinii cei mari şi tari de la Golden Spritz te gâdilă pe burticea ca pre guiţ, tu concedând ca pentru ei să rămâi şi ca Samson fără şuviţ, dar când e la o adică tot iei vor fi primii ce-ţi vor plasa spate-gios un şpiţ, în sunet de chimvale, geamparale şi miros de patriotic şliboviţ… Asta-n timp ce marele licurici ce va face, ghici…? (lampa lu ilici )
*Aşa şi cel ce-i bârfeşte pe zei cu amicii-ntr-un bar sau dându-se faţă de nevastă-sa star, precum Conu Leonida cel antireacţionar cetindu-i Efimiţei dintr-un ziar de opoziţie kknar, dar care se-ngrozeşte ca orişice pulică-frânar atunci când Harţa (caz nu tocmai rar ! ) l-aleargă c-un par sau cu-o custură impură, dar mult mai dură, n-aşa? ca a leului sălbatică gură.
*Dacă eşti vulpe şi vrei să i-o tragi unui hartist mare nu tre’ să-i ordoni poeselului să scoboare din înalţimile-i ameţitoare (căci atunci precis vei deveni obiectu’ pamfletelor sale necruţătoare), ci aşteaptă să se răcească sfântu soare şi să vie dalba ninsoare, când greeraşu’ îşi va aduce aminte cum că, oricât ar fi iel de avepică, tre’ să mai facă şi păpică şi, călcându-şi pe foodulia specifică, va bate la o usă de furnică (şi moralistă, şi calică ). Asta-n caz că din zenit nu va fi căzut, biensur, decât o frunzulică şi că nu te mănâncă-n tur să zgândăreşti un creator pe cât de naiv & pur, pe-atât de inflexibil & dur.
*Când doi se bat, al treilea câştigă pe blat chiar dacă ţi-e frate sau brat şi, mai ales, când strigă sus şi tare că el e dezinteresat şi că tu vei fi pe veci dezonorat dacă pe duşmanu tău nu-l laşi lat.
*Trebuie să fii mai prost ca oaia creaţă ca să-l crezi pe lup că te va hrăni cu prada-i hrăpăreaţă, devenind dintr-o dată generos, chiar şi după ce va-nţărca bălaia crudului ticălos şi nu va mai phootea roade nici măcar un os. Căci lupu-şi schimbă păru şi poate să-i vorbească Scufiţei Roşii precum Bunicuţa din povestea cu “revoluţia”, păi cum drea, dar năravu nikagda.
*Nu totdeauna când îl enervezi pe unul muult mai mare înseamnă că eşti mai tare ; vezi dreaq să nu fii doar un ţânţar, din întâmplare, pe care şi-o pânză de păianjen ca o boare îl leagă fedeleş de aripioare.
*Decât şobolan bogătan la oraş, dar în faţa stăpânului inelelor de caşcaval or caş laş, mai bine şoricel pe imaş
*Nu te alia cu vulpea mai crudă şi mai vicleană ca mata, oricât ai socoti că momentan n-ai decât a câştiga din afacerea asta, păi cum drea… ; iar vulpea să nu uite că i-o fi subtilizat ea corbului caşu, dar până la urmă orice naş îşi are naşu.
*Ce nu te mănâncă sau nu te pute nici după a treia întâlnire pe-o îngustă punte, te sărută pe frunte, dacă ai minte şi eşti în continuare cuminte, iar dacă nu, ai dat de dreaqu, auzi tu…?
*Ne prinde bine când suntem băgaţi în rahat până-n gât să ştim că despre alţii se vorbeşte şi mai urât. Aşa că prindem şi coraj, dar şi rât !
*Când pofteşti zmecheros la copanele unui cucoş gustos, ce pare a nu fi apărat decât de penaju-i lucios şi de un creier mic & gelatinos, gândeşte-te că-n loc de un prânz copios s-ar phootea să te-alegi doar c-un deget vânătoresc pe cocoş, aloo…
*Când eşti o pradă mult prea gustoasă pentru o fiară nemâncato-nemiloasă, nu-ţi face iluzia că o vei înduioşa prin dreptatea, logica, retorica or drăgălăşenia ta, şi-n loc să turui în proasta cu clanţa, cheamă urgent poliţia – cu condiţia să nu fie din Burkina Fasso sau Ro – or mai bine ambulanţa, aloo…
blogul Viorel Padina.
Maxima moralia
25 iulie 2010 — AVP
*Dreptatea sau împărţeala leului la trei sună aşa, a nu se uita, aloo, bey… : “prima ciosvârtă e a mea, fiindcă sunt Eu, Leu…; a doua – îmi închipui că ştie orişicine – mi se cuvine fiindcă pur şi simplu e tare ruşine să nu-i dai leului o pâine, altfel cu ce obraz – şi mai ales cu ce coraj…– te vei mai întâlni cu el mâine… ? ; iar dacă de ciosvârta a treia te vei atinge ca un nefelixit tolomac, ai dat de dreak…!
*Când deoparte a scenei, arenei sau pernei sunt lei paralei, iar de alta arici pogonici, furnici, licurici, guguştiuci, ciuci, mameluci, iepuri, nurci, oi, miei, purcei sau porumbei, ce democraţie mai visezi, bey, spuley…?
*Când dai adăpost unui porc şi slinos, şi ghimpos, şi împuţit ca un sconcs,
oi fi tu politicoso-
*Cine moare şi-n paradis de plictis, însă visează la o viaţă-bis, are pielea groasă ca o ţestoasă, precis…
*Când ştii că răul e preste tot primprejur şi că se poate disimula subt forma orişicărui reper din natur – prefăcându-se chiar şi într-un înger pur, deşi el e drakkula majur -, a încerca să-l înfrunţi de unul singur, scontând că e acolo unde tu crezi că e sigur (când de fapt esenţa răului e leghiune), înseamnă că te mânâncă-n coor, pe bune…
*Când râvneşti la calu’ troian, respectiv la daru făcut de un duşman tradiţional, scumpindu-te la tărâţe să construieşti tu însuţi un golem de carnaval, ori apelezi la un ticălos mic spre a te scăpa de un ticălos voinic, în loc să te baţi singurel cu orice inimic personal sau naţional (chit că vei fi nevoit să pui mâna pe par ori să strângi cureaua un pic or un cincinal), fii sigur că mai devreme sau mai târziu vei plăti imprudenţa, laşitatea or comoditatea-ţi fatal.
*Un ticălos care crede că aliindu-se c-un alt ticălos aista din urmă se va purta faţă de el brusc mai frumos, mai milos or mai drăgostos decât îi e năravu’ faimos, dovedeşte că de aceea e f. f. odioss : pentru că e un prost monstruos…
*Până la urmă toţi murim, dar una e s-o mierleşti în braţele cui te pup, şi alta în fălci de lup.
*Fricosu nu e mai bărbat chiar de-ar fi cât muntele Ararat ; însă mai mulţi laşi laolaltă se transformă adesea în haită, aloo…
*Oricine poate fi prostit sau înşelat la un moment dat, căci nu e animal să nu greşească, dar dacă asta se-ntâmplă tot atât de regulat ca picătura chinezească, nu mai e vorba de inocenţă îngerească, ci de prostie rumânească
*În faţa Urs-ului nu egzistă decât două tactici de scăpare: ori faci pe mortu-n cărare, ori o iei spre N-V după ajutoare, cu condiţia să fii ţară NATO , nu pisică zburătoare
*Când pofteşti şi la altceva decât te duce punga ori ai pomenit de la mamiţica ta, fii baremi atât de prudent şi nu te repezi ca Haplea nainte de a gusta sau măcar înteabă cât face, drea…
*Când ştii că eşti doar măgar şi că nu se sperie de tine nici măcar un ţânţar sau un purice din samar, e bine să fii respectuos cu leii, măcar.
*Când cel căruia-i sapi groapa pe la spate e un măgar jumate sau o lichea, nu înseamnă că n-o să te umpli de păcate dacă-l trimiţi nevinovat la moarte (sau că-i exclus să cazi chiar tu, săpătoru, în groapa aia, păi cum drea…)
*Când eşti făcut să jupoi, nu să cânţi din fluier ca un ciripoi, nu-ţi schimba năravu’, daraghia moi, căci rişti s-ajungi burduf de cimpoi
*Decât cu nemâncaţii şi nesimţiţii la un îndoielnic câştig în foame şi frig, mai bine cu sătuii la pierderea găurii din covrig
*Cine se-ncrede într-un hoţ mai drăcuţ nu e hoţ mai micuţ, ci prost mai ţuţ
*Cine îţi dăruieşte ceea ce lui nu-i foloseşte nu miel generos se numeşte, fireşte
*Când vezi că un prieten sau o putere străină, dar până atunci destul de calină, se poartă de parcă ar fi dat brusc în turbare, lasă naiba deoparte discursurile justificatoare, moralizatoare or pacificatoare şi anunţă urgent ONU or staţia de salvare (sau mai bine ia-ţi picioarele la spinare), aloo…
*Când eşti mare mahăr la unul care în mod obişnuit se hrăneşte cu fraieri ca alde tine, dacă în loc de economiile puse deoparte spre a-ţi petrece o vacanţă mai aparte în paradisu’ din Insulele Aleutine, ajungi măcar la pensia de invaliditate, ca mine, şi tot e bine…
*Orice criminal ticălos crede – când îi ajunge cuţitu’ la os – că tocmai faţă de el Judecata de Apoi se va întoarce pe dos şi-l va trata drăgăstos.
*Când ştii bine că eşti afon ca un bufeu şi nobil ca un bideu, fii sigur că ăla care te face zmeu cu glas de leu e precis duşmanu’ tău.
*Pe pretendent şi pe homu cu ochii verzi să nu-l crezi până nu vezi, aloo, căci după aia s-ar phootea să nu mai ai de ales (sau, mai urât decât atât: să se-aleagă ales-bules, iar tu să rămâi c-un nod în gât…)
*Uneori, când te dai grandios fără dovezi, e bine să şi fii ce te crezi
*Decât maimuţică princiară, pe care snobilii o aplaudă la mişto seară de seară, dar care umblă cu târtiţa goală şi poate sfârşi într-a chefliilor poală or oală, mai bine cămilă natantoală, care pluteşte prin deşert ca o corabie marghioală, dar perfect funcţională, n-aşa ?
*Cum poţi să-i ceri unui naiv mărunt să-l descrie pe Belzebut ? sau cum să te-aştepţi ca un habtonic cam tălâmb de felu său să-l perceapă pe Domnu Zeu ?
*Cel care poate să-ţi dea IUP şi să te bage pe veci subt iarbă verde or la zdup, dar îţi dă SUP or NUP, dacă şi tu îi dai un pup pe laba-ntinsă şi-un calup de iepuroi din prada-ţi prinsă la hei-rup, e leu, nu lup.
*Oricât ai fi de zavaidoco-dobitoc, nevoia sau primejdia te face înţelepto-prooroc (când nu te scoate, bien sur, din joc).
*Nimeni nu e prea slab ori prea rău fatal pentru a nu face bine, după cum nimeni nu e prea bun total pentru a nu face rău într-un hal fără de hal… ; aşa că e bine să laşi totdeauna loc de bună ziua, mey, normal…
*Dacă eşti ţânţar şi vezi că un taur comunal tremură ca frunza de arţar în faţa regelui regnului animal, asta nu-nseamnă că tu eşti harmăsar, măcar, biet ccnar…
*Dezgustătorii trădători pot fi folositori atunci când duşmanii de moarte tre neapărat să ţi-i dobori, însă după răsboi e mai bine să-i arunci la gunoi, altfel cu prima ocazie se transformă din lilieci celaveci în moroi.
*Când eşti campion sau învingător doar faţă de cucoşii din micu tău obor or popor, nu uita că din nor te pândeşte un condor care şi chior şi tot te face friptură cât ai zice “cuptor”.
*Ori eşti suficient de tare ca să stai singur pe picioare şi să ţi se prosterneze toţi dinainte chiar dacă ai minte cât o linte, ori mai bine stai dreq cuminte-n banca ta şi mulţumeşte-te cu ce-ţi pică din poala unuia mai al drea, chit că fără tine ăla n-ar fi chiar aşa, voila…
*Da, mey, libertatea e de regulă egală cu fericirea şi cu bunăstarea mentală, cu condiţia să nu te-ntinzi mai mult decât îţi e plapuma şi să ai în spate măcar 20 ani de tranziţie iepocală, care să te fi băgat binişor în a capitalizmului sălbatic boală, aloo…
*Poţi să fii tu şi Jerry, făt-frumosu şoricel din poveşti, dar tot nu se face să pohteşti la feline regeşti, căci o beheleşti …oops
*Aşa şi ţânţaru bagabonţel de pe for faţă cu homu din hypernor : deşi nu-i e nici folositor, nici vătămător unuia pe care nici angerii ori vârcolacii limbii Ro nu-l mai gâdila sau înfior’, se crede tare înfiorator, al drea’, n-aşa ?
*Când eşti simplă galinacee într-un coteţ doar de cocoşi păzit, iar musafiru-ţi tocmai sosit nu e doar nepoftit, ci şi găinar vestit, tratează-l iute cu shit, căci altfel eşti ca şi halit…
*Vezi, mey …? Aşa se-ntâmplă-adesea când pretinii cei mari şi tari de la Golden Spritz te gâdilă pe burticea ca pre guiţ, tu concedând ca pentru ei să rămâi şi ca Samson fără şuviţ, dar când e la o adică tot iei vor fi primii ce-ţi vor plasa spate-gios un şpiţ, în sunet de chimvale, geamparale şi miros de patriotic şliboviţ… Asta-n timp ce marele licurici ce va face, ghici…? (lampa lu ilici )
*Aşa şi cel ce-i bârfeşte pe zei cu amicii-ntr-un bar sau dându-se faţă de nevastă-sa star, precum Conu Leonida cel antireacţionar cetindu-i Efimiţei dintr-un ziar de opoziţie kknar, dar care se-ngrozeşte ca orişice pulică-frânar atunci când Harţa (caz nu tocmai rar ! ) l-aleargă c-un par sau cu-o custură impură, dar mult mai dură, n-aşa? ca a leului sălbatică gură.
*Dacă eşti vulpe şi vrei să i-o tragi unui hartist mare nu tre’ să-i ordoni poeselului să scoboare din înalţimile-i ameţitoare (căci atunci precis vei deveni obiectu’ pamfletelor sale necruţătoare), ci aşteaptă să se răcească sfântu soare şi să vie dalba ninsoare, când greeraşu’ îşi va aduce aminte cum că, oricât ar fi iel de avepică, tre’ să mai facă şi păpică şi, călcându-şi pe foodulia specifică, va bate la o usă de furnică (şi moralistă, şi calică ). Asta-n caz că din zenit nu va fi căzut, biensur, decât o frunzulică şi că nu te mănâncă-n tur să zgândăreşti un creator pe cât de naiv & pur, pe-atât de inflexibil & dur.
*Când doi se bat, al treilea câştigă pe blat chiar dacă ţi-e frate sau brat şi, mai ales, când strigă sus şi tare că el e dezinteresat şi că tu vei fi pe veci dezonorat dacă pe duşmanu tău nu-l laşi lat.
*Trebuie să fii mai prost ca oaia creaţă ca să-l crezi pe lup că te va hrăni cu prada-i hrăpăreaţă, devenind dintr-o dată generos, chiar şi după ce va-nţărca bălaia crudului ticălos şi nu va mai phootea roade nici măcar un os. Căci lupu-şi schimbă păru şi poate să-i vorbească Scufiţei Roşii precum Bunicuţa din povestea cu “revoluţia”, păi cum drea, dar năravu nikagda.
*Nu totdeauna când îl enervezi pe unul muult mai mare înseamnă că eşti mai tare ; vezi dreaq să nu fii doar un ţânţar, din întâmplare, pe care şi-o pânză de păianjen ca o boare îl leagă fedeleş de aripioare.
*Decât şobolan bogătan la oraş, dar în faţa stăpânului inelelor de caşcaval or caş laş, mai bine şoricel pe imaş
*Nu te alia cu vulpea mai crudă şi mai vicleană ca mata, oricât ai socoti că momentan n-ai decât a câştiga din afacerea asta, păi cum drea… ; iar vulpea să nu uite că i-o fi subtilizat ea corbului caşu, dar până la urmă orice naş îşi are naşu.
*Ce nu te mănâncă sau nu te pute nici după a treia întâlnire pe-o îngustă punte, te sărută pe frunte, dacă ai minte şi eşti în continuare cuminte, iar dacă nu, ai dat de dreaqu, auzi tu…?
*Ne prinde bine când suntem băgaţi în rahat până-n gât să ştim că despre alţii se vorbeşte şi mai urât. Aşa că prindem şi coraj, dar şi rât !
*Când pofteşti zmecheros la copanele unui cucoş gustos, ce pare a nu fi apărat decât de penaju-i lucios şi de un creier mic & gelatinos, gândeşte-te că-n loc de un prânz copios s-ar phootea să te-alegi doar c-un deget vânătoresc pe cocoş, aloo…
*Când eşti o pradă mult prea gustoasă pentru o fiară nemâncato-nemiloasă, nu-ţi face iluzia că o vei înduioşa prin dreptatea, logica, retorica or drăgălăşenia ta, şi-n loc să turui în proasta cu clanţa, cheamă urgent poliţia – cu condiţia să nu fie din Burkina Fasso sau Ro – or mai bine ambulanţa, aloo…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu